Midnight Danger

5. Amenințare

HAYLEY'S POV

Liam şi Zayn au ieşit afară să fumeze cât Harry şi Louis strâng masa. Sunt tot pe scaun, legată, cu blondul lângă mine. Îmi povestește despre ceva, dar nu prea-l ascult.

- Să vă luați hanorace. E cam răcoare, ne anunță Zayn când intră, afirmația lui dându-mi o idee pe baza faptului că port doar o rochie de blugi.

- Păi şi eu?

- O să oprim la un magazin şi îți luăm haine, spune crețul.

- N-ar fi mai ușor să mă duceți acasă, mă schimb şi plecăm? ridic din umeri.

- Nu-ți merge.

- Vorbesc serios, paranoicule. Nici nu ar avea ce să meargă, m-am prins şi eu că nu scap de voi, pufnesc.

Ar trebui să mă fac actriță.

Harry se apleacă spre mine, ochii săi verzi inspectându-i pe ai mei. Până acum nu m-am uitat atent la aspectul său, dar recunosc că nu stă rău. Părul lui arată bine, cu cârlionți cu tot. E îmbrăcat în blugi normali albaştri şi tricou vişiniu. Pare că nu e genul ăla de băiat care poartă numai şi numai negru sau se bazează doar pe o culoare, pare diferit. La vederea tatuajelor sale, dorința de a-mi face şi eu revine.

- Mă bucur că ai învățat cine e şeful, îmi şopteşte, cu un aer superficial.

Vreau atât de tare să-l lovesc.

- Hai să mergem, spune Liam înşfăcând un hanorac din cuierul de lângă uşă.

Niall mă prinde de antebraț şi mă ajută să mă ridic.

- Nu mă descătuşați? îl întreb pe blond în timp ce mă îndrumă spre hol.

- Nu, răspunde simplu.

Îmi dau ochii peste cap.

- Dă-le jos. Mă dor mâinile, mă plâng, gândindu-mă că poate aşa merge.

- Eu zic să nu te mai plângi atât, că nu ți le dă nimeni jos. E pedeapsa ta fiindcă ai încercat să fugi, îmi spune Harry şi îmi aşează pe umeri o bluză de trening.

- Hai, Harry..., spun pe un ton plângăcios şi mă urăsc că trebuie să apelez la asta.

- Nu, Hayley..., îmi răspunde cu același ton.

- Dezleag-o. Noi suntem cinci, iar ea e singură, zice Louis.

- Bine, privirea lui Harry mă ațintește. Dar dacă încerci ceva oricât de mic mă jur că voi-

- O dezleg atunci, îl întrerupe blondul, ca mai apoi să îmi simt mâinile eliberate.

- Măcar unii au creier, remarc, referindu-mă la Louis şi Niall şi îmi trag bluza pe mine.

Crețul se repede şi mă ridică de la sol ca pe o prințesă, cu mâna pe spatele meu şi una sub coapse. Mă strânge al naibii de bine, obligându-mă să-mi lipesc fața de pieptul lui.

- Ce naiba! strig şi dau din picioare

- Taci, îmi ordonă şi îmi dă senzația că o să mă arunce în perete, dar de fapt înaintează.

Deschide ușa şi păşeşte înafara casei, un vânt puternic simțindu-se deodată. Deşi afară e soare, e destul de frig, iar corpul meu se cambreaza la pieptul lui Harry, făcându-l să rânjească. Ajungem în fața unui Range Rover gri. Câte mașini au ăştia? La volan se pune Liam, cu blondul alături. Mă aştept ca Harry să mă pună jos, dar momentul nu mai vine chiar şi după ce Zayn şi Louis se urcă în spate.