Midnight Danger

21. Mount Baker

la media aveți camerele lui Harry şi Hayley

HAYLEY'S POV

Mă trântesc pe bagaj pentru a-l închide şi îmi duc ochii spre ceasul de pe perete al cărui ticăit începe să mă scoată din sărite. Oftez zgomotos când văd că este deja după-amiază, iar eu mă aflu tot în pijamale pentru că făcutul bagajelor mi-a luat tot timpul. Într-o oră trebuie să plecăm spre cabana aia cu... ei bine, cu Harry şi părinții lui. Nu am mai auzit nimic de la el, tot ce ştiu e că m-a salvat în seara aceea, acum cinci zile, iar pentru asta îi voi mulțumi. Acum înțeleg de ce m-a mai avertizat în privința lui Felix, pe care îl consideram un băiat cumsecade, dar uite cum aparențele înşeală. M-aş fi răzbunat pe el dacă aş fi avut cum să ies din casă. Mama, adică Leonora, m-a pedepsit când a aflat că nu am căştigat coroana aia. Mi-a luat telefonul, laptopul şi mi-a interzis să ies afară. Francisco m-a mai ajutat să iau legătura cu Maddy şi Randy, însă doar până ieri, căci el a plecat la bunica în San Diego. Prietenii mei au preluat apelurile sediului şi, mulțumesc Doamne, nu s-a întâmplat nimic rău în lipsa mea.

Presupun că e timpul să mă îmbrac. Mergem la Mount Baker, un loc în care n-am mai fost până acum şi în care am norocul să petrec trei săptămâni minunate, fericita de mine. Îmi dau ochii peste cap şi îmi iau un pulover crem şi nişte blugi negri din şifonier. Mă îmbrac repede, după care îmi pun şosetele negre şi mă duc în fața oglinzii. Îmi dau cu o cremă hidratantă pe față apoi aplic puțin bb cream, urmând să pun fard pe ploape şi rimel pe gene, n-ar trebui să mă stresez mai mult. Îmi trec cu peria prin păr după care îmi încalț ghetele negre şi mă aşez pe pat. Cele două valize stau lângă uşă alături de un rucsac în care am cosmetice şi diferite produse de care am nevoie. Mi-am ascuns arma într-un pulover foarte gros, ar fi cam neplăcut să o găsească Leonora, sau chiar Richard. Oricum au amândoi probleme mintale. Cum să-ți pedepseşti copilul pentru că n-a luat un amărât de titlu la un bal?! De când m-a pedepsit, mi-a dat de făcut multe treburi şi nu m-a scăpat din ochi, deci n-am prea avut cum să mă concentrez în a citi jurnalul tatei, dar l-am ascuns într-o valiză. Sper ca în această vacanță să am parte de puțină linişte.

- Hayleeey! se aude o voce groasă, mai exact a lui Richard, strigându-mă.

Nici nu am realizat că a trecut timpul atât de repede. Abia dacă mă ridic şi, cu paşi lenți, mă îndrept spre valize, pe care le scot din cameră ca mai apoi să le cobor pe scări, iar în ciuda faptului că sunt mari şi grele... mă descurc. Alte trei valize şi un geamantan aşteaptă în capul scărilor şi după ce le las pe ale mele, mă întorc sus pentru a-mi lua geanta cu cosmetice. Când cobor, fericitul cuplu este lângă bagaje, sărutându-se. Tuşesc cu subînțeles, iar ei se deslipesc unul de celălalt şi se uită oarecum surprinşi la mine.

- Plecăm? zic, destrămând liniştea.

- Ăhm, da, dar înainte... am să-ți înapoiez laptopul şi telefonul, spune Leonora şi le ia de pe măsuța de cafea. Bineînțeles cu condiția să nu-mi comentezi vacanța asta! continuă pe un ton lipsit de emoție şi îmi înmânează dispozitivele.

Ar trebui să-i mulțumesc? Nu, având în vedere că mi le-a luat pe nedrept.

Richard duce valizele la maşină în timp ce eu înghesui laptopul în ghiozdan. Îmi iau geaca şi îmi pun telefonul în buzunar alături de căşti. La Mount Baker este mult mai frig ca în Seattle şi vom face în jur de două ore până acolo. Richard se întoarce şi ne spune că suntem gata să pornim, moment în care îmi umezesc buzele şi ies din casă, lăsând-o pe mama să încuie uşa. Pardon, Leonora. Încă nu m-am obişnuit s-o strig pe nume. Mă urc pe locul din spate al maşinii şi încep să-mi despletesc căştile, concentrându-mă totodată şi la conversația pe care o are fericitul cuplu.