III

400 46 11
                                    

Privirea imi cade pe patutul copiilor,sau defapt al copilului,caci era o fata de aproximativ 16 ani.
Ma las pe genunchi langa patul sau si imi sprijin barbia in palma privindu-i chipul relaxat ce incearca sa doarma in pace.
Surad ,scot din suportul aflat pe piciorul,sub fusta,cutitul lasandu-ma inapoi in aceeasi pozitie.
"-Imi pare rau."
Soptesc facand o taietura adanca gatului sau urmand ca ea sa se trezească si sa tipe in agonie.
Rad cu o dorinţa puternica de a continua ce se aprinde in interiorul meu .

Ii prind mainile cu mana mea libera si fac taieturi verticale pe venele principale ale ambelor mainile.
Am scrijelit pe stomacul sau semnul si ma ridic impingand-o cu piciorul pe podea.
Inca plangea,inca era in viata.

"-Yoora..."

Atat am putut auzi ca privirea sa mi se intoarca spre partea opusa ei.
Ma stie...
"-Ce vrei?"
Tonul rece si dispreţuitor este musica de gala pentru peisajul intunecat parca scos din filmele ce le urasc.
"-Il ranesti."

Liniste, nici macar suspine asa ca o lovesc cu putere o ultima data.
"-Pe tine te-am ranit."

Inaintez pe coridor pana la camera părinţilor unde Taehyung era deasupra barbatului.Dintii sai ce aratau atat de mult ca cei de rechin ii muscau gatul cu putere rupand pielea si bucati din carnea acestuia.
Sangele se scurgea usor din gura acestuia ,iar eu priveam imaginea ce se derula in fata mea sprijinită de perete.

Se ridica,vine langa mine zambind parşiv si imi surade lipindu-si bazinul de al meu.

"-Iubita-tu' sigur te asteaptă. Mai bine mergem."

Pufnesc scurt indepartandu-l si mergând inainte.

"-Ce e cu tine? Nu ti-a placut seara asta?"
Alearga pana la mine,amandoi dand jos hanoracele ce erau patate de sange doar sa le tinem in mana pana acasa.

"-Doar taci. Copila aia era vorbareata."

"Il ranesti."

In tot acest timp...niciodată nu eram eu cea ranita,ci el.
Dar mereu a ramas puternic.

A ta straina VTempat cerita menjadi hidup. Temukan sekarang