II -"Esec"

524 52 8
                                    

Mana sa rece imi strânge încheietura in timp ce pasii ne poarta pe strazile intunecate ale Seoului.
Noi am ajuns a fi singurii hoinari.
Nu purtam glugile pe cap,nu aratam suspicios.
Mastile putin prea mari se acopera partea inferioara a fetei in timp ce il ma trage inca,poate prea brutal.
"-De ce ma trageti asa tare? Pot sa merg repede,sa stii."
Pufnesc scurt cand acesta isi intoarce privirea de gheata spre mine.
Inghet in timp ce ochii sai rosiatici ma privesc aproape ucigandu-ma.
Se opreste.
Isi inlatura masca iar dintii sai mult prea mari si ascutiti pentru un om ies prin carnea buzelor sale.
E insetat,vrea sa ucida si asta e motivul pentru care este atat de brutal.
"-Doar. Taci!" Vocea sa are un ecou mult mai puternic,rasunand si făcându-ma sa imi acopar urechile.
Vorbeste parca muscand din cuvinte.
"-Imi pare rau ,Stăpâne."
"-Spune-mi Taehyung."
Imi prinde iar mana si merge inainte ajungand in fata unei case mari,pozitionandu-ne la ferestre .
"-Tu iei copii." Spune privind inauntru lingandu-si buzele.
"-Eu ma ocup de parinti."
Vorbea cu atat de multa pofta,parca simtea sangele scurgandu-se din gura sa.
Ah,imaginea asta imi provoaca cel mai minunat sentiment si intru in camera celor mici usor.
"-Cucu-bau."

A ta straina VUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum