29

4.2K 289 34
                                    

După ce mi-am luat manualele si orarul de la secretariat, ma duc din nou in clasa ce se presupune ca e a mea. Vad ca deja e plină de copii, deci ma așez in singura banca goală; ultima de la geam. Perfect. Ma instalez in banca si privesc pe fereastra. Afara e soare si pare ca va fi o zi plăcuta. Păcat ca a mea a fost stricata de niște idioți. Oftez scurt, apoi imi îndrept atenția spre profesoara care intra in clasa. Se aseaza la catedra si ne zâmbește cald. E o femeie de vreo 43-45 de ani, draguta, roșcata si îmbrăcată intr-un costum bleumarin.
-Buna ziua, copii. O noua zi, o noua șansa, nu-i asa? Spune chicotind. Vreau sa V-o prezint pe colega voastră cea noua. Ea e Kara. Toate capetele se întorc spre mine si eu imi doresc sa dispar cat si zice peste. Însă, afișez un zâmbet cam tremurat si le fac ușor cu mâna.
-Nu e cam ciudat sa te transferi in mijlocul anului? Se aude o voce pițigăiată.
-Ba e, dar in circumstanțe speciale putem sa acceptam. Răspunde profa. Apropo, eu sunt doamna Margo, Kara. Si predau engleza. Sunt incantata ca esti printre noi. Totul revine la normal si noi ne apucam sa citim un fragment de Shakespeare, cand aud usa trantindu-se si însoțită de câteva râsete.
-A fi sau a nu fi? Se aude vocea unui baiat, groasa si răgușită. Ma uit spre intrarea in clasa si vad ca cei care au intrat sunt idioții de la intrare. Iar cel care a vorbit, e cel ce m-a făcut curva pe la spate. Vad negru in fata ochilor si ma gândesc ca sigur nu aveam nevoie se una ca asta in acest moment. Nu am nevoie de un grup de ratați care sa ma urască acum. Vreau pur si simplu sa trec neobservata, e atât de greu?
-A fi sau a nu fi corigent? Aceasta e adevarata întrebare, domnule Cross, Răspunde doamna Margo cu ironie in glas. Așezati-va, va rog. Iar aceștia se conformează. Cand idiotul ce m-a făcut curva dă sa se așeze lângă o blonda ce pare ca il soarbe din priviri, ma observa pe mine in ultima banca. Il vad privindu-ma confuz pentru început, apoi rânjind malefic. Își schimba planurile si vine lângă mine. Se aseaza cu zgomot, își trântește rucsacul pe banca apoi imi spune :
-Ce mai faci, scumpo? Il privesc urat apoi imi culeg atenția si o îndrept spre fragmentul acela . Citesc câteva cuvinte, dar sunt întrerupta de el. Nu mai ai limbuța?
-Vrei sa încetezi odată? Esti enervant, zic eu sec fără sa ma uit la el.
-Tu esti sexy. Spune el, iar eu simt ca mi se urca sângele in obraji. Cum ziceai ca te numești?
-Fata-ce-nu-te-suporta.
-Atunci, fato, o sa trebuiască sa iti schimbi numele, deoarece curând o sa ma adori. Apoi il aud râzând zdravăn, obținând un avertisment din partea doamnei Margo.
Restul orei decurge destul de normal, adică maximum de normalitate de care poți avea parte cand un idiot sta lângă tine. Imi dau ochii peste cap.
...
Adam P.O.V.
Cobor din avion, derutat puțin de grămada de oameni, dar ma adun si ma îndrept spre ieșire cu rucsacul in mâna.
Ies din aeroportul mare, apoi ma îndrept spre parcare. Scot cheile si apăs pe butonul de deblocare. Aud zgomotul făcut de o mașina si ma întorc spre ea. Zâmbesc zdravăn cand vad mașina neagra si frumoasa ce ma așteaptă. Audi A8.
...
Kara P.O.V.
Intru in casa si imi las ghiozdanul pe hol, apoi o salut pe Mătușa.
-Ce faci, scumpo? Ma întreaba ea zâmbind. Cum a fost prima zi?
-A fost in regula, Mătușa, profesoara de engleza e o scumpă, spun, având dreptate. Chiar era draguta.
-Ma bucur ca iti place. O sa iti faci mulți prieteni, sunt sigura, esti minunata, spune iar eu ii zâmbesc. Am făcut ceva ce sper sa iti placa, spune, apoi pune pe masa o farfurie cu paste.
-Arata delicios, spun eu, iar ea rade.

După masa, intru in camera mea, fac un dus, apoi ma îmbrac in haine mai lejere. Iau caietul de mate si ma uit la tema pe care ne-a dat-o domnul Mark. Uh, ar trebui sa stiu sa fac asta? John era bun doar la engleza...
-Kara! O aud pe Mătușa strigând. Ma ridic de pe pat si cobor la ea.
-Da? E vreo problema?
-Nu, scumpo, doar ca... Poți sa mergi te rog pana la supermarketul de pe strada cealaltă? Am rămas fără faina si daca nu adaug in compoziție toata cantitatea de faina necesară, prăjitura asta nu o sa fie buna de nimic.
Zâmbesc, apoi intru in camera mea si iau un hanorac, apoi ies si ma îndrept spre supermarket.
O iau spre dreapta, fac o cotitura... Mai fac una si observ ca nu e niciun supermarket. Oh, trebuia sa o iau in partea cealaltă, conștientizez eu, apoi ma întorc pe drumul care m-a condus aici, intr-o fundatura. E ora 19, asa ca afara nu e nici prea multă lumina, dar nici prea întuneric.
Găsesc in cele din urma supermarketul care era in cealaltă parte, adică in stânga. Iau faina, apoi ma îndrept spre casa, acum fiind întuneric complet afara, dar strada este luminata de câteva felinare drăguțe si de luna care pare sa fie plină azi.
Imi verific telefonul, apoi ii răspund la mesaj tatălui meu spunându-i ca sunt bine si ca imi place aici, cand intru in cineva. Era cat pe ce sa scap faina, ceea ce ma bucur ca nu s-a întâmplat, apoi ridic privirea la tipul pe care l-am lovit.

Cartierul crimei...(+18)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum