Cartierul crimei...(+18)

Capitolul 23-Ok...

Hanna ma trage mai tare de umar si ma impinge, eu aterizand in genunchi pe iarba.
-Cine e? Intreb eu, incruntandu-ma. Si "auch "!
-Scuze. Un idiot. Raspunde ea, inca uitandu-se dupa persoana respectiva.
-Ce idiot? Zic, ridicandu-ma. Ma uit in aceeasi directie cu Hanna si il observ pe...
-Adam. Ala e Adam! Zic eu, facand ochii cat cepele. A venit dupa mine. Oare ii pare rau...Oh, sunt asa idioata. E clar ca nu dupa mine, a durat prea mult pana sa coboare. Dar totusi...
-Da, exact. Ce face afara? Si de ce a intrat in cladirea fetelor? La cine se mai duce acum? Ce pune la cale? Intreaba curioasa, Hanna.
-Ă...nu stiu. Raspund eu, intr-un mod ciudat. Aceasta se uita la mine si spune :
-De unde il cunosti?
-Pai..toata lumea il stie pe-aici, zic eu repede.
-Asa e...spune pana la urma Hanna. Si multa lume il si uraste. Tu ce-ai cu el?
-Poftim? Intreb eu, privind-o.
-Ce ai cu el? Il privesti ciudat si expresia fetei tale s-a schimbat complet cand l-ai vazut, raspunde ea, ranjind.
-Ă...stii, cred ca ar trebui sa plec. Mi s-a facut somn, deci plimbarea asta nocturna mi-a facut destul de bine, spun eu, incercand s-o intorc.
-Pff, mie mi-a pierit pofta de budinca, mai bine ma duc in pat, nu prea vreau ca zilele de stat in cabinet sa se inmulteasca, spune ea, apoi se intoarce, plecand.
-Noapte buna, zic, si o aud murmurand un raspuns. Ma mai uit o data prin curte si vad ca nu e nicio urma de Adam. Fac cativa pasi, dar o aud pe Hanna strigand :
-Inca imi datorezi niste explicatii, K.! "K." ? Ma amuz eu de "porecla " primita.
Intru in cladirea fetelor, atenta sa nu fac zgomot si sa ma dau de gol, chiar acum, la sfarsit, urc la etajul meu si ma bucur nespus ca Bob nu se iveste de nicaieri.

...

Ies din dus, stergandu-mi parul cu un prosop alb cand inima aproape mi se opreste.
-Tata? ! M-ai speriat... Zic eu privindu-l urat. Ceea ce nu se intampla doar din cauza sperieturii, ci si din cauza ca mi-a ascuns adevarul legat de Adam. Daca as fi stiut...Dar acum nu mai conteaza. Adam se distreaza cu o alta fata, deci eu as fi o proasta sa sufar.
-Buna dimineata. Imi pare rau, dar micul dejun te asteapta de ceva vreme, zice el, aratand spre ceas.
-Am dormit pana mai tarziu, dar cobor imediat, spun eu, plasandu-mi atentia spre altceva. Orice altceva, mai putin tata.
-Pai ar...
-Am putina treaba, ar fi mai bine sa pleci acum. Cobor imediat. Zic sec si destul de dur. Il vad incruntandu-se, apoi aud usa trantindu-se.

...

Coborand scarile, imi dau seama ca nu prea mi-e foame, dar mi-ar prinde bine o cutie cu suc. Intru in cantina personalului, dar nu mai e nimeni aici. Nu vroiam sa stau singura, asa ca "m-am furisat " in sala de mese a copiilor de aici. Erau toate mesele pline. Aproape toate. Vad o masa in colt si ma indrept spre ea, dar nu apuc sa ma asez caci un gardian intreaba :
-Domnisoara, ce faceti aici?  Il privesc putin speriata sau mai mult luata prin surprindere, dar zic repede :
-Ă...ma gandeam sa beau un suc.
-Si s-a terminat cel din cantina personalului si eu nu stiam?
-Pai, tata mi-a spus ca sucul de aici e mai bun, spun eu, apoi ii fac cu ochiul gardianului.
-Domnul director ti-a dat voie sa vii aici? Intreaba el, incruntandu-se.
-Bineinteles, mint eu senin.

...

-'Neata, soare! O aud pe Hanna spunand, apoi se aseaza langa mine, punandu-si tava cu mancare pe masa.
-'Neata. Se pare ca ai mai gasit budinca, observ eu, chicotind.
-Asa e, bucatareasa ma place. Zice, zambind.
-Si aveai dreptate, ti-a dat drumul azi din cabinet, remarc.
-Oh, normal, doar ma simt perfect. Acum, lasandu-ma pe mine, spune-mi ce treaba ai tu cu Adam.
-Niciuna.
-Ah, ok. Acum ce zici de adevar? E chiar placut, sa stii, chicoteste ea.
-Paai...

...

-Nu te uita acum, dar Adam a intrat in cantina cu o tipa si doi gardieni, zice Hanna, dupa ce i-am povestit treaba cu Adam si dupa ce am vorbit despre motivul pentru care ea se afla aici. Se pare ca a furat cate ceva dintr-un amanet, din cauza iubitului ei, care avea deja probleme cu legea si cu drogurile, pe care aparent ea il iubea, dar care nu-i impartasea dragostea.
Ma uit in directia lor si observ ca Hanna avea dreptate.
-Ti-am spus sa nu te uiti! Exclama ea, lovindu-ma in umar.
-Hei, scuze! Sar eu.
-Aia e tipa cu care l-ai vazut?
-Da, ea e, raspund eu, concentrandu-ma pe sucul meu de struguri.
-E o curva, sa stii. Si are un par groaznic. Iar papucii aia? Pff, i-a luat de la reduceri, cumva? Incearca Hanna sa ma faca sa ma simt mai bine, dar eu zic sec :
-E chiar draguta.
-Fato, un catel cu ochii mici si urechile mari e dragut, un bebelus care rade e dragut, dar ea clar nu e asa!
-Las-o balta, Adam o place asa cum e, deci ar fi mai bine sa ne vedem de treaba noastra.
-Ah, pacat, nu cred ca putem sa-i ignoram daca Adam vine aici, spune Hanna, facandu-ma atenta.