Capitolul 1 - Scoala...

20.3K 675 30
                                    

"Va rugam sa va puneti centurile, avionul va ateriza in cateva minute! " se aude in intreg avionul, ceea ce ne face pe toti sa ne atasam centurile . Mi-am inchis ochii, spunandu-mi o rugaciune in minte. Odata cu coborarea in mare viteza a avionului, stomacul meu s-a strans , micul dejun amenintand ca o sa iasa prin acelasi loc pe care a intrat.
-Hei... Linisteste-te, e ok! Spune tata punandu-si mana peste a mea. Eu imi ridic privirea. Intalnindu-ma cu cea incurajatoare a singurului om ce mai tine la mine... Eu sunt Kara si am 17 ani. Eu si tata tocmai ne mutam in L.A. Spun ca eu si tata, pentru ca mama a murit acum 2 ani din cauza cancerului. A fost o perioada dificila in viata noastra, dar cu sprijinul pe care l-am primit de la persoanele dragi noua, am trecut peste, chiar daca rana nu e pe deplin vindecata . Ne mutam, pentru ca tata a primit un post de director al unei scoli de corectie. Stiu, nu suna foarte bine, dar postul e destul de bine platit si venit exact la fix, dupa o perioada de un an in care tata a fost somer din cauza depresiei. Coboram din avion , multumindu-i lui Dumnezeu ca am aterizat cu bine. -Haide, o masina venita de la scoala va veni dupa noi, spune tata, iar eu pornesc imediat dupa el, carandu-mi bagajul. Am ajuns in parcarea imensa si imediat am fost intampinati de o masina neagra, nu foarte scumpa, dar destul de sumbra, ce era condusa de un barbat in jurul varstei de 30 de ani. -Buna ziua! E o placere sa va cunosc! Eu sunt Jonathan Black. Director adjunct, se prezinta el politicos, intinzand mana spre noi

. Tata ii zambeste larg, apoi ii apuca mana, scuturand-o usor .
-Buna ziua! Placerea e de partea mea! Eu sunt Antonio Montez, iar ea e fiica mea, Kara. Spune tata, iar eu ii zambesc scurt, apoi spun:
-Incantata! Baiatul imi zambeste, apoi spune:
-Oh, esti tare frumoasa! Spune el, iar eu imi las capul in jos, rusinandu-ma putin.
-Si tare minora, baiete! Spune tata, facandu-ma pe mine sa mor de rusine si pe Dl. Black sa rada.
-Oh, stati linistit Dl. Montez, nu am astfel de intentii cu fiica dvs. Spune el, iar tata chicoteste slab, evident deranjat de discutia careia ii dam curs. ... Coboram din masina, privirea mea fiind furata de privelistea din fata noastra. Cladirea in care se pare ca vom locui de acum, e foarte sumbra si plasata in cel mai urat si infricosator cartier pe care l-am vazut vreodata.
-Urmati-ma... spune John, dupa cum mi-a spus sa-i zic, luand bagajele mele. Noi mergem spre intrarea in cladire, dar raman socata la ceea ce vad in curtea mare a scolii..........

......

Hei!! Tot n-ati scapat de mine... : ))) Am o gramada de carti, stiu, dar inspiratia s-a mutat la mine... N-am ce face... Sper sa va placa cartea... astept pareri. Mersi: *
Scuze de greseli!

Cartierul crimei...(+18)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum