Cartierul crimei...(+18)

28

Imi iau geanta de pe pat si ies din camera, coborând in bucatarie.
-Buna dimineata, Mătușa. Zic eu.
-Neața, scumpo! Răspunde ea vesela, întorcându-se de la aragaz cu fata la mine. Atunci observ ca face niște clătite.
-Clătite? Întreb eu nesigura.
-Sigur, scumpo. Nu-ți plac? Întreaba ea confuza.
-Glumești? Le ador! Doar ca nu am mai mâncat de atâta vreme... Nu credeam ca o sa faci.
-Asta e micul dejun ideal, zau asa, spune ea si începem sa radem amândouă.
-Nu neg, doar ca nu stiu daca mai am mult timp, spun, privind ceasul mare si rotund de pe peretele din stânga mea.
-Nici sa nu aud! De data asta le-am făcut special pentru tine si daca nu cumva vrei sa ți le pun in buzunar, atunci stai jos. Zice, iar eu chicotesc.
-Sunt delicioase, o complimentez după ce gust din ele, iar ea imi zâmbește dulce.
-Ai emoții?
-Hmm... Poate?
-Nu ai de ce, serios. Ai mai trecut prin asta. Pentru numele lui Dumnezeu, a trebuit sa locuiești intr-o scoala de corecție! Un liceu normal nu ar trebui sa te înspăimânte. Spune ea, făcându-mi cu ochiul.
-Desi e ciudat, chiar m-am acomodat acolo si a fost...încep sa spun, dar nu reușesc sa termin fraza. Sincer, nici nu stiu cum a fost. Surprinzător. Ciudat. La început. Dar apoi, totul s-a schimbat. A fost perfect normal pana intr-un punct. Nu cred ca intelegi...
-E vorba despre vreun baiat? Întreaba ea, iar eu conștientizez ca de fapt da, era vorba de Adam. Viața mea se învârte pur si simplu in jurul lui. Cum de s-a ajuns la asta? Dar realizez ca asa a fost mereu. Cand eram mică eram cei mai buni prieteni iar asta era ceva important, deci mereu ma gândeam la el. Cand am mai crescut, am fost atrasa de el, in adolescenta, dar apoi a plecat iar in toata perioada aceea el tot pe primul loc era in gândul meu. Poate de doua ori mai mult ma gândeam la el. La ce face, la locul unde e, la prietenii lui, la persoanele pe care le iubește...poate la iubita lui.
-S-a făcut târziu, chiar trebuie sa plec, e singurul lucru ce-l zic.
-Nu scapi asa de repede de subiectul asta, sa sti, spune zâmbind.
-Imi dau seama.
...
Cobor din taxi si imi las ochii sa inspecteze zona. Sunt in clasa a 12-a si cu siguranța ar trebui sa recuperez lunile in care am făcut cursuri doar cu John, deci chiar trebuie sa fiu atenta la ore si sa imi placa locul acesta. Incerc cu greu sa nu ii găsesc niciun defect, deși vocile copiilor erau prea mult pentru urechile mele, iarba in unele locuri era prea uscata in curte, iar culoarea in care era zugrăvită scoala era prea pală... Imi dau seama ca sunt totuși prea atenta la toate amănuntele astea tâmpite si Pășesc pe cărarea mică si pavata cu pietre. Nu fac prea mulți pași si observ un grup se fete privindu-ma insistent. Ma simt destul de ciudat, dar nu las asta sa se vada. Imi continui drumul si urc cele 5 scări din fata intrării. Primesc un mesaj si in timp ce înaintez imi bag, aproape la propriu, tot capul in geanta sa găsesc telefonul, de aceea nici nu-mi dau seama prea bine ce se întâmpla in jurul meu pana cand nu simt o mâna pe umărul meu stâng. Ridic capul si vad 3 băieți stand in pragul ușii. 3 zei. Oh, Doamne! Oare sunt reali? Fotomodele? Pff... Niște băieți cu adevarat frumoși. Ma pierd pentru câteva secunde, dar imi axez atenția si privirea pe cel care m-a atins. Era blond. Înalt. Frumos. Si avea un zâmbet demențial.
-Te-ai rătăcit? Întreaba el cu vocea lui sexy si puțin răgușită.
-Ăăă... Nu chiar, desi... Zic eu, balbaindu-ma si lăsând fraza neterminata. Acesta se uita atent in ochii mei, lucru ce ma cam intimida.
-Daca voiai sa ajungi in patul meu, trebuia doar sa ma intrebi, zice el, arogant. Având in vedere aspectul lui de înger, ma șochează ceea ce a spus.
-Pardon? Întreb eu, confuza.
-Ce faci in seara asta? Iti zic eu, de fapt. Verifici daca am salteaua moale. Ceilalți încep sa rada, dar el ma privește doar zâmbind arogant.
-Tu nu sti daca ai patul moale? Părinții te obliga sa dormi pe jos? Sincer, la cat de idiot esti, asa as face si eu, spun nervoasa si repede, apoi plec de lângă ei, intrând in liceu. Ii aud pe ceilalți începând sa Rada mai tare si sa scoată zgomote de înfrângere ce ar trebui sa-l enerveze pe el, ceea ce si fac, căci il aud zicând "curva o va plăti" . Imi dau ochii peste cap si continui sa merg pana la clasa ce se presupune ca imi va deveni foarte cunoscuta in următorul an. Vad ca nu e inca nimeni in clasa si imi dau seama ca nu am trecut inca pe la secretariat. Fac cale întoarsă si intru intr-o camera ce se pare ca e secretariatul. Ziua mea a început prost. Oare ce poate fi mai rau?