Midnight Danger

9. Four leaf clover

- Hei! mă trezesc cu Felix lângă mine, acesta sărutându-mi scurt obrazul.

- Hei! răspund, surprinzând privirea încruntată a lui Harry, care îmi dă o idee.

Mă ridic puțin şi pun mâinile pe obrazul blondului, trăgându-l mai aproape. Buzele se unesc într-un sărut pasional, limbile noastre făcând contact imediat. Deschid ușor ochii către Harry, care fierbe în suc propiu şi zâmbesc în sărut, închizându-i apoi la loc. Când ne desprindem, Felix pare foarte fericit:

- Deci să înțeleg că suntem împreună?

- Încă nu, dar consideră că am mai făcut un pas, spun, cu un zâmbet şiret.

- Bine, iubito, zice şi îşi împletește mâna cu a mea.

Un fior trece pe şina spinării mele la auzul apelativului. E drăguț, dar nu ştiu, parcă nu e pentru mine, cel puțin nu de la el. Plus, dacă el îmi spune aşa, se va aştepta să îi spun şi eu "iubitule" ceea ce nu se va întâmpla vreodată. E prea comun, prea monoton şi prea siropos pentru gustul meu. Nu vreau o relație pe care o poate avea toată lumea, vreau o relație specială care să mă facă să simt lucruri uimitoare, iar ăsta e motivul meu să nu mă grăbesc. Dacă mi-e destinat să fiu cu Felix, voi fi, dacă nu, nu.

- Hai copii, doi câte doi, urmați ghidul şi aveți grijă să nu atingeți ceva.

Intrăm în locul poate cel mai plictisitor din lume. Cum a zis Maddy, aş fi preferat să privesc cum creşte iarba. Felix se uită uimit la niște pietre din vitrină şi îmi arată şi mie. Simt două mâini pe umerii mei care mă trag mai în spate şi mă întorc automat, găsindu-l pe Zayn.

- Trebuie să ne ajuți.

Dau aprobator din cap şi îl urmez spre restul găştii lui, fără să îi adresez vreun cuvânt blondului fascinat de pietre.

- Hayley, se aude vocea lui Liam. Bine că ai venit. Îl vezi pe tipul ăla? spune şi arată spre unul din ultimul an.

- Da, ce-i cu el? mă încrunt.

- Ce ştii despre el? întreabă Louis.

Trag aer în piept trecând fugitiv cu privirea asupra celor cinci. Harry stă încruntat şi privește spre geamul din capătul sălii. Îmi îndrept ochii spre Louis şi spun:

- Îl cheamă Marvin. Are optsprezece ani şi e la liceul nostru de un an. Vine din Atlanta. Tatăl de meserie polițist, iar mama avocat, amândoi în Europa.

- Bun. Ai interacționat cu el, vreodată?

- Nu, răspund simplu. Dar e de un an în liceu, poate fi el?

- Am văzut că are o armă la spate, mă informează Niall.

- Atunci stăm cu ochii pe el şi vedem unde ajungem, ridic din umeri, iar ei dau din cap, cu excepția lui Harry.

Cu o ultimă privire, plec de lângă ei.

***

Mergem prin parcul de lângă muzeu de parcă suntem niște soldați gata de război.

- Uite trifoi! strigă cineva când trecem pe lângă o parcelă consistentă cu trifoi. Toți, inclusiv Felix şi prietenii mei, se repezesc să caute trifoi cu patru foi. Pe cărare rămân doar eu şi cei cinci cu Sierra şi Helena. Helena trage de Harry să îi găsească şi ei un trifoi, iar Sierra trage de Niall, dar cei doi doar pufnesc enervați, spunând să îşi găsească singure. Îmi dau ochii peste cap şi bat ritmic din picior, plictisită.

- Hai, gata toată lumea! Mergem la autocar! spune domnul Joseph.

Felix îmi spune că îi pare rău că nu mi-a găsit şi mie un trifoi. Dau din umeri, nepăsătoare. Nu mă interesează să rup o plantă doar pentru a avea un oarecare noroc, deşi chiar ar fi fost ok dacă aş fi găsit una ca să o presez şi să o păstrez ca o amintire.