Midnight Danger

1. Back to High School

- Hayley, fii atentă-n față! se aude vocea lui Francisco în cască atrăgându-mi atenția spre locul menționat.

- Văzut, îi răspund şi mă concentrez pe terminarea traseului.

Am ocolit cu brio groapa cu diametru de aproximativ doi metri şi am frânat, dându-mă apoi jos de pe motor.

- Bună treabă, dar poți scoate un timp mai bun, spune Samuel, antrenorul meu, în timp ce se îndreaptă spre mine.

- Ştiu că pot mai mult, Samuel, dar e de ajuns pentru moment. Mama trebuie să ajungă azi, îl anunț, sprijinindu-mă de motor.

Tocmai acum şi-a găsit şi ea să se întoarcă, după ce m-a lăsat o vară singură. Bine, nu chiar singură, cu vărul meu Francisco.

- Plus, mâine încep liceul. Trebuie să o las şi eu mai moale, nu? continui, ridicând şi o sprânceană

- Da, nu vrei să o lăsăm baltă de tot şi să călărim unicorni spre asfințit?

- Ar merge un final aşa fericit.

- Nu uita, Hayley. Niciodată să nu laşi garda jos. Fii atentă la tot ce se întâmplă în jurul tău şi fii mereu gata de surprize. Eşti în situația asta doar de două luni, puştoaico.

- Ştiu, Samuel... Dar şi mie mi-e greu.

- Da, e greu, dar încă nu ai vazut nimic. E doar începutul..., spune prinzându-mă de umeri şi menținând contactul vizual.

- A reuşit Maddy să afle parola? întreb.

- Mhm, da, îmi trimite diseară casetele video. Vineri seară livrăm armele, mă anunță, gesticulând.

- Bine, răspund simplu. Duci tu motocicleta în garaj?

- Da. Francisco te așteaptă în fața depozitului. Liber, puştoaico! aprob din cap şi îi şoptesc un "pa" în timp ce ies de pe teren.

Ajung în fața sediului şi zăresc imediat BMW-ul negru al vărului meu. Mă urc pe locul pasagerului şi îmi pun centura.

- Aproape? mă întreabă.

- Aproape, dar Samuel are dreptate, trebuia mai mult.

- Ei hai, a fost bine. Revenind, a ajuns.

- Mama? mă încrunt.

- Nuuu, străbunica! îmi spune ironic.

- N-am chef de glume. A venit şi iubitul?

- Spre fericirea noastra, da, spune repede şi pornește mașina.

- Sper că nu va începe să ne controleze după ce n-a interesat-o de noi toată vara...

- A sunat, Hayley, nu mai fi aşa dură cu ea.

- De ce o aperi?! Stai, nu contează. Las-o aşa, nu vreau să mă cert, nu acum.

- Hayley Wild renunță la o ceartă...uau! chicoteşte.

- Sunt obosită, bine?

Nu mai zice nimic şi se concentrează pe şofat. În scurt timp ajungem în fața casei, găsind ușa descuiată. Deci e aici. Ok, Hayley, trebuie să te aduni. Inspira, expiră şi mergi înainte. Mă uit în sufrageria mare şi o găsesc pe canapea cu iubitul ei, Richard, uitându-se la televizor.

- Hayley, Francisco! spune pițigăiat când ne vede intrând şi chițăie, ridicându-se imediat să ne îmbrățișeze pe rând.

- Bună mamă, Richard! îi salut şi schițez cel mai forțat zâmbet pe care îl pot avea.