Traim periculos

O minciuna in patru

Capitolul 22

-Ce faci in Anglia? il intreb pe Aaron.
Larissa intelegea ce spusesem, pentru ca o invasem putina romana.
Aaron ma privea si singurul lucrul pe care puteam sa.l fac era sa zambesc. Cred ca era cel mai mare zambet pe care gura mea il suporta.
Fara sa.mi dau seama, m.a imbratisat.
-Cum de esti in viata? imi sopteste el.
-Nu am fost niciodata altfel. Trebuia sa plec. Sa scap de tot. Si nu am vrut sa va stic vietile...cred ca Hace si Katina sunt foarte feticiti...
-Nu...nu trebuia sa faci asta.
Apoi mi.a povestit despre nunta celor doi, despre Carrie, noua prietena a Katinei, si am aflat ca in putin timp gemenii se vor naste.
-Spune.mi mai multe despre Carrie. am spus curioasa.
-Nu e nimic de spus. Si nu cred ca o sa te poata inlocui...
Aaron era trist. Ochii lui albastri si limpezi nu ma puteau privi. Cred ca asta era sfarsitul nostru...dar nu eram pregatita.
-Niciodata nu trebuie sa minti cand e vorba de viata si de moarte. spune si se indeparteaza de noi.
Larissa nu mai avea cuvintele la ea. Ea îmi spune sa nu îmi stric ziua pentru așa ceva deoarece acesta e un motiv de fericire. Continuam distracția pana când am fost nevoite sa părăsim parcul pentru ca ne.au dat afara, deoarece acesta se închidea.
Larissa m.a lăsat acasă după care a plecat. Eram in camera mea si am dat drumul la muzica foarte foarte tare. La un moment dat se aude telefonul, era Aaron.
- Buna, îmi cer scuze ca am reacționat așa...pur si simplu eram uimit si sti si tu ca prea multă fericire mă tulbura.
- Stai liniștit...sper ca nu te.am dezamăgit așa de tare.
- O sa te iubesc mereu sti, nu ? Dar vreau pentru o vreme sa rămânem prieteni. Fi sigura ca pot sa păstrez acest mic...pardon mare secret. Promit!
- Si eu te iubesc, sunt de acord cu decizia ta si mulțumesc. Pa
- Pa. îmi spune Aaron puțin adormit...cred.

《Perspectiva Katinei》

Eram in bucatarie si puneam o prajitura la cuptor, cand am realizat ca azi este ziua in care trebuia sa nasc, deorece doctorul a zis ca nu trebuie sa asteptam pana mi se rupe apa. Am inceput sa tip, iar Hace a venit in graba. El era cu Pollo si decorau camera copiilor.
Cand am ajuns la spital eram foarte speriata. Am fost pusa pe o targa si intrat imediat in sala de opetatie. Nu imi venea sa cred ca in foarte putin timp imi voi tine copiii in brate.
Inainte ca operatia de cezariana sa inceapa mi.a fost facut o injectie cu somnifer. Lichidul rece mi.a patruns in vena si ochii mi s.au inchis usor.

Dupa ceva timp m.am trezit. Langa mine erau Carrie si Hace, iar parintii mei erau pe hol. Primul lucru care mi.a venit in minte a fost :"Unde sunt copii mei?". Hace mi.a spus ca sunt foarte bine, doar ca o sa mi aducă peste câteva minute. Ambii au luat nota 10!