Traim periculos

Nu e sfarsitul

Capitolul 19

《Perspectiva Elizei》

M.am trezit inaintea lui Aaron si am coborat, mi.am luat cafeaua si m.am dus pe malul marii, unde am inceput sa ma gandesc la tot felul de lucruri. Eram si eu fericita ca toti ceilalti pentru Katina dar nu eram in stare sa traiesc fericirea asta la maxim cu ei. Asa ca mi.am propus sa.i scriu o scrisoare prietenei mele. Dar...chiar atunci a aparut ea langa mine.
- Buna dimineata,ce e cu tine aici asa devreme ? ma intreaba Katina curioasa.
- Ma gandeam. Tu?
- Si eu am venit cam pentru acelasi lucru.
- Sti, daca mor eu nu vreau o inmormantare cu slujba si chestii...vreau sa fiu arsa.
- Poftim ? exclama lundu.ma in brate. Ce e cu ideile astea pe capul tau?
- Asa, ti.am spus tie ca sa sti. Vreau sa respecti asta bine...asta e dorinta mea. Sa nu mai spui asta nimanui,decat dupa ce mor.
Ma uit la Katina pe care o vad plangand, imi era tare mila de ea.
-Promit...daca asa vrei tu. Eu acum vreau sa plec sa ma plimb umpic singura pe marginea marii. Ai grija!
- Bine, dar nu te supara pe mine.
- Incerc.

Deodata, am inceput sa ma simt ametita. Imcercam sa inspir si sa expir, dar nu reuseam. Imi simteam pieptul greu. Am inceput sa tip, dar simteam cum tremur si toate puterile ma lasa. Niste oameni au venit spre mine.
Dupa un timp m.am trezit la spital. Oameni se agitau in jurul meu, dar nu cunosteam pe nimeni. Erau doctori. In plamanii mei se adunase apa, iar ei au scos.o. Cred ca partea cu incineratul mai are de asteptat.
-Vrei sa suni pe cineva? m.a intrebat doctorul in engleza.
Am sunat.o doar pe mama. Simteam ca trebuie sa renunt la ei. Oricand puteam pati ceva, iar ei erau singurii care aveau sa sufere. Am luat cea mai buna decizie pentru ei.
Dupa ce am mai stat o zi la spital am sunat la hotel pentru ca sa.mi aduca cineva bagajele la aeroport. Receptionerului care le.a adus i.am spus:
-Daca intreaba cineva de Eliza, spunele ca a murit. A fost incinerata azi.
Apoi am plecat stiind ca azi nu e sfarsitul.

《Perspectiva Katinei》

Ma gandeam la Eliza, cum sa o pierd si pe ea...nu, nu se poate. Ma.am dus la hotel si am aflat ca a murit...in momentul ala am lesinat. Hace, tare speriat ca se poate intampla ceva cu sarcina a chemat imediat salvarea.
Din fericire dupa o ora m.am trezit cu iubitul meu langa mine si mi.a zis ca e totul ok. Am fugit la medicul Elizei care mi.a confirmat ca e moarta si ca a fost incinerata. Doamne, Doame de ce ? Vroiam sa o mai vad odata macar...sa.i vorbesc,sa.mi cer scuze pentru toate greselile si sa.i multumesc pentru ca a existat. M.a pus sa semnez ca am luat la cunostinta toate aste dupa care am plecat la hotel. Plangem in hohote dar Hace m.a rugat sa ma opresc pentru ca imi face rau si nu mai ne dorim sa se intample si alte tragedii.
I.am gasit in holul hotelului pe Aaron si Pollo. Aaron era foarte palid si privea in gol. Lacrimile i cadeau incet din ochi si pe fata lui nu puteam citi altceva decat durere. Pollo mergea agitat dintr.o pare in alta a holului, injurand si facand galagie. Abia atunci am vazut diferenta dintre ei. Atunci am realizat ca Aaron o iubea si ca el era potrivit pentru ea.
-Poltoleste.te, Pollo! ii spun cu lacrimi in ochi. Eliza nu ar fi vrut asta! Ar fi vrut o atmosfera mai linistita...
- Nu stii tu ce ar fi vrut! Tu doar...
Dar Hace l.a oprti. L.a scos din hotel si a inceput sa tipe la el pentru a.l calma. Nu cred ca asta era cea mai buna solutie, dar asta era tot ce aveam la dispozitie.
M.am asezat langa Aaron care mai avea putin si isi smulgea paru din cap. Parul lui blond...
- Aaron gata ! Asta e...din pacate s.a intamplat! Fii barbat,crezi ca Eliza isi dorea sa plangi in halul asta.
- Bine gata m.am potolit. Dar nu.mi vine sa cred ca s.a intamplat asa de repede. spune stergandu.si lacrimile.
-Nici mie. Am sunat.o pe mama ei si stia, dar nu parea atat de suparata.
-Nu stiu ce se intampla cu oamenii astia. Merg sa beau o cafea si dupa o sa.mi fac bagajul. Abea astept sa ajung acasa.
-Aaaaa da, am uitat ca maine de dimineata plecam. Vin si eu cu tine ! spun si il strang tare in brate.

《Perspectiva Elizei》

Cand am ajuns acasa, mama a inceput cu intrebarile:
-De ce m.ai pus sa.ti mint prietenii? Te simti mai bine? De ce ajungi la spital tot timpul? Cum poti sa te prefaci moarta? De ce nu ceri ajutorul daca nu esti in stare sa.ti rezolvi singura problemele?
Si toate astea pe un ton ingrijorat si sever.
Am incercat sa.i raspund la toate si sa o linistesc, apoi m.am bucurat ca sunt in sfarsit la mine acasa. Nu la Katina. Nu la Pollo. Oricum cred ca la Aaron m.as fi simtit mult mai bine. Incepea sa.mi fie dor de el, dar trebuia sa ma obisnuiesc cu singuratate. Pentru a nu rani pe cineva. Aud telefonul mamei mele sunand, cum ea era la baie m.am gandit sa preiau eu apelul:
- Buna ziua, mama Elizei? Sunt iubitul ei, Aaron. Cred ca ma cunoasteti. Vroiam sa va intreb daca vreti sa va aduc lucrurile fiicei dumneavoastra.
In secunda aia am inchis telefonul si am fugit peste mama. Am rugat.o sa.l sune iar si sa.i spuna ca a fost o problema cu semnalul si ca poate sa aduca tot ce vrea,oricand. Cu putin noroc l.as mai putea vedea fara ca el sa o faca.
Aaron a venit dupa putin timp. Era diferit. Trist. Aproape devastat. Mama s.a prefacut si ea trista cand defapt era furioasa ca o puneam sa joace tot teatrul asta.
L.am vazut si am realizat cat de mult l.am ranit. Si daca el era asa, nu vreau sa.mi imaginez cum era Katina. Atunci am simtit ca trebuie sa plec departe. Si am ales Anglia.