Traim periculos

Viata in spital

Capitolul 15

《 Perspectiva Katinei 》

Ma intorceam in club impreuna cu Hace cand o vad pe Eliza trantita pe jos...fug spre ea si il pun pe Pollo sa sune la salvare,aceasta ajunge in cateva minute. Eu ma ofer sa stau cu ea in ambulanta iar cei doi vin in urma noastra cu motorul. Ma uitam la ea si aveam impresia ca o s.o pierd si ca o sa raman singura, nu mai suportam ca inca cineva sa moara. Poimane trebuia sa merg la inmormantarea lui Felippe dar, pana atunci trebuia sa pregatesc totul si sa am grija de Eliza.
Cand am ajuns la spiral, alergam, incercand sa nu scap din priviri targa pe care se afla prietena mea cea mai buna. Ajunsa intr.o sala de investigatii domnul doctor ma opreste si imi spune ca nu am voie sa intru. Ma proptesc intr.un scaun si privesc ca o proasta la usa asteptand sa mi se dea vesti, mi se se alatura Pollo, care era foarte suparat si ingrijorat si Hace care are grija de mine sa nu inebunesc.
Dupa mai mult timp, doctorul a iesit cu o fata foarte ciudata.
-Elizabeta a fost dusa in salon, dar este inconstienta. Pericolul a fost inlaturat.
-Adica nu mai are cancer?! intreb eu sarind de pe scaun.
Pollo deja nu mai intelegea nimic, iar doctorul parea si mai confuz.
-A lesinat fiindca a luat prea multe somnifere. Daca spuneti ca are cancer, o vom consulta imediat.
-Are cancer la plamani, dar...
Doctorul plecase.
-Mie de ce dracu nu mi.ati spus nimic?! Poate sa moara oricand si eu nu stiu! Ce e in capul vostru?! spune Pollo agitat si foarte suparat.
-Ea nu a vrut sa spunem. Si nu poate sa moara pentru ca isi ia medicamentele. spun si imi las capul in maini.
-Da, am vazut cum le ia. raspunde el ironic.
-Daca erai mai atent la ea, poate realizai ca e bolnava?!
-Calmati.va! incearca Hace sa ne linisteasca.

《Perspectiva Elizei》

Visam ca asta poate fi ultima mea zi si ca nu.l mai puteam vedea pe Pollo, care cred ca era tare furios pentru ca aflase ca am cancer. Il simt langa mine, ma atinge de mana si incepe sa.mi vorbeasca, stiam ca asta nu era doar in capul meu,il auzeam:
- De ce Eliza, de ce?! Cu ce am gresit ca sa imi ascunzi asta? Sti cat de mult te iubesc, tot ce vreau acum e sa te faci bine si sa te trezesti iar apoi sa discutam despre toata "minciuna" asta. spune lasand sa cada o lacrima pe mana mea.
Simtind.o ma trezesc brusc,Pollo tresarind imediat. Pe fata lui se citea uimirea, dar din pacate si teama. Ma simteam ca un monstru care se trezise ca sa sperie lumea. Si abia atunci incepea partea grea:
- Scuze,bine. Nu am vrut. Gata,nu sariti pe mine stiti foarte bine ca nu imi place sa fiu cocolosita si nici sa atrag atentia. Daca mor, mor. spun cu lacrimi in ochi.
- Eliza calmeaza.te, noi vroiam sa te ajutam. Uite, Pollo,in el de ce nu ai avut incredere? ma intreaba Hace pe un ton linistitor.
- Nu e vorba ca nu am avut, inca am incredere dar...daca pleca si ma lasa singura, imi era si mai greu.
- Gata! Doctorul a spus ca trebuie sa fie linistita. sare repede protectoare de Katina.
- Ok. Ok. Dar eu am o idee. Ce ziceti daca dupa ce Eliza este " libera " sa plecam in Thailanda? propune iubitul meu.
- Logic ca acceptam, nu ? tipa Eliza cu un zambet larg pe buze
- Sigur. raspun Katina si Hace in acelasi timp.
In timp ce vorbeam, o asistenta intra in salon aducandu.mi mancarea. Ea le.a spus prietenilor mei sa plece. Inainte de a iesi pe usa, Pollo s.a apropiat usor de mine si m.a sarutat. As fi vrut sa nu fiu nevoita sa.i raspund la sarut, dar m.am simtit obligata sa o fac. Poate de asta nu am vrut sa.i spun ca sunt bolnava. Poate ca nu.l mai iubesc...sau poate ca nu l.am iubit niciodata. O sa vorbesc cat mai curand cu Katina despre asta. Acum tot ce am nevoie, e o plimbare lunga cu motorul.

Mancarea nu avea niciun gust. Supa era apa cu morcovi si cativa taitei, asa ca am trecut peste. Felul doi continea pilaf si carne de pui fiarta, dar pentru ca incerc sa fiu vegetariana, am mancat doar pilaful.
Dupa asta, am incercat sa adorm, gandindu.ma cum ar fi viata femeilor, daca barbatii nu ar exista. Dar cred ca faza asta cu viata fara barbati nu i.ar placea nici Katinei,adica pe bune...toata fetele erau impreuna sau cum? Ce intrebari mai am si eu.

《Perspectiva Katinei》

Hace m.a lasat acasa iar el impreuna cu Pollo s.au dus la o cursa de motoare. Eram singura in toata casa, imi lipsea Eliza dar si Felippe.
Eram sigura ca prietena mea o sa scape repede din spital asa ca am deschis repede calculatorul si am inceput sa caut bilete de avion si cazare. Imediat am gasit o oferta acceptabila la un hotel de 4 stele fix langa plaja si centru dar, mai ales de cel mai faimos club din Thailanda. Il sun pe Hace si stabilim sa fac o rezervare. Zis si facut, in urmatoarele minute eram cu ochii in dulap, in cautarea tinutelor perfecte. Bagajul meu era aproape gata dar, cand ma uit la ceas era deja ora 7:30 dimineata. Ma imbrac repede intr.un trening imi iau un corn,o sticluta de cafea si pachetul cu imbracaminte si mancare al Elizei. Ma urc in Mini Cooper'ul meu rosu cu alb si plec spre spital.

Cand am ajuns, Eliza se uita la tv. In salon mai era internat un tip cam de 20 de ani.
-Sper ca mi.ai adus ceva de mancare!? spune ea facand ochii mari.
-Buna! Esti bine? Da. Si eu sunt. Si am adus mancare. Stiam ca o sa fi infometata. spun si ii dau pachetul.
-Trebuie sa vorbim.
-Ce e? o intreb curioasa.
-M.am schimbat.
Eu m.am uitat la hainele ei, dar am realizat ca se referea la felul ei de a fi.