Traim periculos

Interogatoriul

Capitolul 14

《Perspectiva Elizei》

Primul interogat a fost Pollo, dar Katina nu.i spusese de planul ei. Nici nu ar fi fost cazul, pentru ca Pollo l.ar fi aparat oricum pe Hace.
Eu am fost urmatoarea din cauza ca prietena mea era prea traumatizata.
-Unde erai in momentul incidentului? intreaba politistul asezandu.se pe scaun.
-Paricipam la concurs.
-Cred ca astfel de intrecerceri nu sunt facute pentru fete.
Imi dau ochii peste cap si astept urmatoarea intrebare:
-Cum s.a produs incidentul?
I.am povestit tot ce am vazut, dar nu a parut prea multumit.
-Nu pari afectata de ce s.a intamplat. In ce relatii erai cu victima?
-"Victima" era fratele vitreg al celei mai bune prietene. Si...nu e vina nimanui ca i.a venit sa moara in timpul competitiei! spun si ies grabita din sala de interogatoriu.
Nimieni inafara de Katina nu.l prea suporta pe Felippe. Dar oricum nu merita sa moara asa.

《Perspectiva Katinei》

Eu eram in alta camera de interogatoriu, iar Hace urma dupa mine. Acolo era foarte frig si imi spune sa ma asez pe un scaun,care si el era aproape rupt. Politistul mi se parea un nemernic...manca seminte si le scuipa pe jos, si ca sa vezi in acelasi timp fuma. Dar cel mai scarbos lucru era ca avea o burta cat un balon care parea ca aproape se spargea si se dadea la toata lume chiar si la barbati.
- In ce fel de relatii erai cu Felippe, stiam ca era fratele tau, alt ceva ?
Imi era scarba sa.i spun si in plus puteam cu asta sa spun ca nu era adevarat.
- Era fratele meu, prietenul meu cel mai bun, nimic mai mult.
- Si Hace, este iubitul tau?
- Presupun, trebuie sa mai vorbim.
-Ok, dar stii cumva daca prietenul lui e in vreo relatie amoroasa? intreaba politistul zambind pervers.
Nu raspund, fiindca intrebarea nu avea legatura cu ancheta. Si chiar cred ca tampitul asta ar fi in stare sa se dea la Pollo.
- Cum s.a intamplat ?
-Felippe a pierdut controlul iar Hace nu a putut sa.l ocoleasca.
Pot sa zic ca am scapat usor cu acest interogatoriu. Ies pe hol si il vad pe Hace incatusat, parca tarat de acei politisti. Il privesc in ochi si ii fac semn ca totul o sa fie bine si ca eu sunt de partea lui. El da din cap ca a inteles. Trebuia sa plec acasa si sa ma pregatesc pentru ziua ce urma, ziua procesului, ziua in care aflu daca Hace o sa fie eliberat sau nu.
Acasa erau Eliza si Pollo care pareau foarte incordati. Inainte sa intru in bucatarie am auzit o parte din discutia lor:
-Faza e ca Hace nu a facut nimic! Nu poate sa ajunga la inchisoare! spune Pollo aproape tipand.
-L.a cam sifonat pe Felippe, dar nu intentionat.
-Toate astea sunt din cauza Katinei... Daca nu il aducea ea pe ala, nu s.ar fi intamplat nimic!
-Pollo, Katina vrea doar...
Dar el a plecat nervos in dormitor inainte ca ea sa termine.
-Buna...spun dezamagita.
-Buna...Scuze pentru ce ai auzit! spune Eliza. Esti bine?
-Nu stiu. S.au intamplat multe lucruri intr.un timp foarte scurt.
-Da, si urmeaza sa se mai intample multe. Dar lasa asta. Cu ce ne imbracam la proces?
Eu imi alesesem o tinuta mai serioasa: o camasa alba, niste blugi stramti negri, o palarie neagra si o pereche de pantofi cu toc cui, albi.
Eliza a optat pentru o rochie pana la genunchi, larga de un verde militaresc si niste bocanci negri.
Asezata pe bancile din camera de proces am trait din nou sentimentul de mila fata de Hace. Judecatorul intreaba daca cineva are ceva de spus. Eu, foarte increzatoare ridic o mana si cu lacrimi in ochi, privindu.l pe Hace, incep:
- Hace este un om foarte bun si iubitor, eu am avut sansa sa.l cunosc si sa.mi dau seama ca nu ar face asa ceva pentru ca nu vrea sa.i ramana in constienta toata viata momentul ala.
Era momentul. Judecatorul se pregatea sa dea verdictul :
- Hace Hernandez este eliberat.
Doamne, ce bine ma puteam simti.
Toti l.am felicitat pe Hace.
-Hei! Propun sa mergem la club! Sa sarbatorim eliberarea! a spus Pollo si toti am fost de acord.
Eram atat de fericita, incat nu.mi mai pasa de Felippe. Deaceea, cum am ajuns acolo am baut jumatate de sticla de vodka.
Toata lumea dansa si muzica era data la maxim, asa incat nu ne puteam auzi gandurile. Iar daca le.as fi auzit, ar fi fost: Hace, vodka, Hace.
La un moment dat am simtit o mana care m.a tras afara. Aerul racoros m.a lovit din plin si m.a ajutat sa inteleg ce se intampla.
-Am nevoie de tine! a soptit Hace.
Era treaz. Mai treaz ca niciodata. Nu bause un strop, nu fumase nimic.
- La ce mai ai nevoie de mine?!Te.am scapat de acolo,cu toate ca stiu ca ai facut.o intentionat.
- Am nevoie de tine sa trec peste fapta asta, tu esti singura care pot sa am incredere. Te rog...
-Bine...spun nesigura. Dar, trebuie sa.mi promiti ca totul o sa fie bine si o sa revenim la normal.
-Cand am fost noi normali?! intraba el zambind.
-Hace!
-Gata, gata. Iti promit! si incepe sa ma sarute.

《Perspectiva Elizei》

Dansam si ma uitam dupa prietenii mei, pe care ii pierdusem prin multime.
Dintr.o data, mi.am amintit ca, cu toata agitatia cu cursa, Felippe si Hace am uitat sa merg la doctor. Am uitat total de problemele mele, incercand sa le rezolv pe ale celorlalti.
Am gasit in geanta pastilele care imi tineau plamanii sub control si le.a inghitit. Am luat multe, in asa fel incat sa compensez pentru datile in care uitasem. Abia mai tarziu am aflat ca, defapt erau somnifere. Evident ca am lesinat.