Când inima dictează

~ Capitolul 11 ~

~Noaptea nunţii - a două parte~

După ce părăsi biblioteca în cea mai mare grabă, Caroline intră ca o furtună în dormitor, speriind-o pe tânăra camerista ce tocmai aranja patul.

— Doamna mea! S-a întâmplat ceva? întrebă aceasta întorcându-se cu fața către ușa și mărindu-și ochii, temător.

— Nu, nu Carla, nu s-a întâmplat nimic, răspunse Caroline cu respirația întretăiată. Am urcat scările prea repede, atâta tot. Te rog să mă ajuți să-mi schimb rochia.

— Desigur, doamnă.
Carla, o fată în plină adolescență, se apropie de noua sa stăpână pentru a o ajuta să-și dezbrace rochia de muselina, cu mare grijă pentru a nu rupe materialul brodat fin sau cusătura delicată.

— Aș dori un ceainic cu apă firbinte pentru ceai, înainte de culcare, Carla. Ai putea să mi-l aduci aici împreună cu două cești?

— De îndată, doamnă, aprobă fata, agățând pe umeraș rochia conteasei și ieșind în grabă din camera.
Caroline începu să se plimbe încoace și încolo prin dormitor, fără a face vreun zgomot cu tălpile goale, pe covorul gros așternut pe podea.
Bărbatul arogant și poruncitor cu care se căsătorise, își închipuia că tot ceea ce trebuia să facă era să o atingă, iar ea avea să cedeze în față priceperii lui. Nu o lasa în pace deloc, deși nici o zi nu trecuse de când legământul jurat în fața altarului îi condamnase să trăiască sub același acoperiș. Acum își dădea seama că, în mod evident, totul era o chestiune de mândrie bărbătească, vrând să-și exercite drepturile de soț, iar astea o făcea pe Caroline să creadă că nu se va lasa până nu va deveni stăpânul ei, până și în intimitatea dormitorului.
Slabe erau șansele că va duce o viață liniștită, atâta vreme cât Lucas se va concentra doar să o seducă. Era mai clar ca lumina zilei că acest bărbat nu era îndrăgostit de ea, iar acum că ea îi refuzase privilegiile ce el le considera ale lui de drept, devenea și o provocare.
Cu toate acestea, poate dacă se convingea că demersul lui va fi încununat de succes, o va lăsa în pace, cel putin pentru o vreme.
Gândind astfel, Caroline se îndreptă cu pași repezi spre unul dintre cuferele masive, ce stătea lipit de piciorul măsuței de toaletă. Cu o cheie micuță, ascunsă strategic în spatele lui, descuie capacul din lemn, dând la iveală o sumedenie de săculețe din pânză, prinse la capete cu panglici albe. Caută un săculeț cu câteva fire de mușețel, și încă unul cu un leac mai puternic, pe care le scoase. Se felicită în gând pentru ideea minunata ce o avuse atunci când împachetase ierburile medicinale, strânse împreună cu bătrâna Chesley, pe vremea când o vizita, și le aduse cu ea. Niciodată nu se putea știi la ce puteau fi folositoare.
Deși era furioasă, fierbea și de teamă. Nu avea prea mult timp la dispoziție. În orice clipă Lucas putea să intre agale pe ușa ce făcea legătura între dormirorul lui și al ei, pentru a o lua în brațe și a face dragoste cu ea așa cum promisese.
VCu un ușor ciocănit, Carla își făcu intrarea în dormitor, țînând în mână o tavă de argint, pe care se aflau cele cerute de Caroline.

— Ceainicul dumneavostră, doamnă. Mai aveți nevoie de ceva?

— Nu, mulțumesc Carla, te poți retrage acum, spuse Caroline schițând un zâmbet cald.

Atunci când camerista închise ușa în urmă ei, Caroline surprinse fără să vrea expresia amuzantă a acesteia. Poate și din cauza servitorilor, ce știau absolut tot ce se petrecea în conac, Lucas luase decizia de a o face soția lui încă din acea noapte, fără a-i mai da timp de acomodare. Ideea această o îndârji și mai mult, nefiind prima dată când bârfele servitorilor contau mai mult decât ceea ce dorea ea. Nu avea de gând să cedeze la decizia pe care o luase contele, doar pentru ai face pe plac unui bărbat ca el.
Lua câteva fire de mușețel din săculeț, apoi alte câteva flori uscate din celălat săculeț și le amestecă în ceinicul aburind. Acum, tot ceea ce trebuia să mai facă, era să aștepte liniștită, însă tocmai acest sentiment nu o încerca.