Când inima dictează

~ Capitolul 9 ~

- Să te căsătorești cu ea? La dracu' omule, nu se poate să vorbești serios. Ce joc blestemat mai joci acum?

Lucas coborî încet ziarul și se uită la Richard Lambert cu o privire rece. Sunetele înăbușite, obișnuite, de conversație masculină, de ziare răsfoite și clinchete ușoare de sticlă din spatele lui îi indicau că în după-amiază aceea clubul era plin. Dar în acel colț al camerei nu se aflau decât el și Richard.

— Exact ceea ce ai auzit, răspunse Lucas pe un ton neutru. Nu cred că a te căsători, este același lucru cu a muri.
Richard, unul dintre apropiații lui Lucas, se așeza pe fotoliul de lângă acesta, întinse mâna după sticla cu vin de Malaga, care se afla la capătul mesei și își turnă în pahar.
Mereu îl vedea hotărât pe conte în tot ceea ce făcea, dar parcă de data aceasta întrecea orice limita. Și sincer să fie, nu reușea să-l înțeleagă.

— Eu nu vorbeam de căsătorie în sine, ci de viitoarea ta soție. Nu poate fi ea! spuse acesta cu vehemență.
Lucas ridică din umeri a nepăsare. Indiferent de încercările prietenului său de a-l împiedica să facă acest pas cu Caroline, toate aveau să-i fie în zadar. Adevăratul motiv din spatele căsătoriei, era mult mai important decât orice protest neînțeles, al unui prieten ce rămăsese, după părerea lui, prea mult timp burlac.
Ca și când nimic nu se întâmplase, reîncepu să citească ziarul.

— La naiba, Waylde, nu te juca cu mine. Spune-mi deschis de ce vrei să te căsătorești cu domnișoară Dorring. Are legătură cu conacul?

— Nici pe departe, nega Lucas, nici măcar ridicându-și ochii din ziar.
Anii petrecuți prin străinătate, singur și fără nici un sprijin, îl făcură mult mai calculat și prevăzător în persoanele în care se putea încrede. Iar Richard, nu se putea numără printre aceștia. Un singur pahar de băutură îi putea dezlega limba fără nici un efort, iar asta ar fi dus la compromiterea planului, ceea ce era cu neputință pentru el.

— Poți să mă crezi când îți spun că nu te mai înțeleg? continuă Richard cu mai multă patimă decât înainte. Era mai simplu dacă ai fi ținut o serată, un bal modern, cu o sumedenie de fete tinerele, dornice de căsătorie. De ce a trebuit să o alegi tocmai pe aceea fată bătrână? Nu era...
Lucas lăsă jos ziarul și îl fixă cu o privire rece și furioasă pe partenerul sau din acea după-amiază. Acesta își înghiți ultimele cuvinte, uimit de schimbarea bruscă a atitudinii celui din față lui. Îl luase total prin surprindere.

— Nu cred că te privește pe tine legătură mea cu domnișoara Dorring. Lucas puse accentul pe domnișoară, făcându-l pe Richard să ridice o sprânceană, atât a mirare, cât și a curiozitate, disparandu-i subit urma de teamă ce îl încerca cu puține clipe în urmă.

— Ce vorbești? întrebă intrigat acesta, ridicându-i-se ușor colțurile gurii într-un surâs. Ești așa sigur că această domnișoară mai este încă fată mare?Au trecut câțiva ani, nu glumă, de când a terminat școala. Imposibil să nu fi atentat cineva la puritatea ei. Cu ultimele cuvinte rostite, acesta pufni de-a dreptul în râs, potolindu-se doar pentru a sorbi din paharul reumplut cu vin și pentru a se face mai comod pe speteaza fotoliului.

— Va trebui să te obișnuiești cu această idee, Richard. Indiferent de cine este viitoarea mea soție, această chestiune o consider încheiată din toate punctele de vedere.
Și fără a-i mai adresa vreun cuvânt, contele se ridică de la masă, părăsind încăperea la fel cum și venise - total neobservat.

***

Caroline se încruntă puternic când citi scrisoarea de la domnul Davenport, bărbatul ce încă se mai ocupa de puținele afaceri ale familiei.