Încătușat

30 Dezvăluire

"Cine se uită afară, visează; cine se uită înăuntru, se trezește." – Carl Gustav Jung

Max

Nu știu cât poate un om să gafeze într-o sigură zi dar posibil să fiu pe primul loc. Când nu îmi dau interesul să-mi iasă ceva bine fix atunci se întâmplă perfecțiunea. Iar când îmi doresc ceva efectiv nu se întâmplă să-l obțin indiferent cât de mult încerc.

Așa mă situez la capitolul Sara Smith. De o lună încerc să mă căsătoresc cu ea și tot de o lună mi-am luat doar refuzuri. Insist cât de mult pot eu căci, fără consecințe nu ajungi în vârf. Chiar dacă o să fiu nevoit să urc la o  altitudine mare o să ajung să îi pun pe degetul inelar, inelul ăla afurisit.

Inelul care le arată tuturor cine este Sara și cui îi aparține. Adică mie.

Dar la fel de bine puteam să mă căsătoresc demult cu ea, puteau deja să se întâmple multe. Însă, nu o să grăbesc nimic, vreau ceva natural. Din partea Sarei bineînțeles, că de la mine și o căsătorie cu forța era plină de sentimente.

Îmi plin mâna peste capacul sticlei de whisky pe care am așezat-o pe mobila de un alb intens. Totul în jur este alb, numai întunericul cerului indică că orice om normal ar trebui să doarmă la ora asta.

Așa aș vrea și eu, dar îmi este prea greu să stau lângă Sara. Senzația pe care mi-a lăsat-o pe mine și în mine m-a năucit prea mult. Iar un sentiment de dorință mi-a intrat până-n oase. Nu mă pot stăpâni, știu că nu pot să îmi opresc pofta vizavi de blonda mea.

O doleanță s-a  aprins în mine și am nevoie  mai mult de 180 de săruturi să o sting. Am nevoie de Sara și de inima ei să fie în locul inimei mele, vreau un schimb corect de sentimente. Par arogant și egocentric dar dacă semnificația celor două cuvinte îmi demonstrează că Sara este numai și doar pentru mine atunci îmi doresc să fiu egoist.

Nu am mai ținut numărul de pahare pe care le-am înghițit, vreau să mă îmbăt pentru a uita reacția ei când a auzit că o iubesc. Poate nu mă crede, poate crede că o păcălesc și cu prima ocazie o să plec departe de ea. Dar aceasta nu știe că eu nu pot să păstrez nici un metru distanță de ea. Sunt gelos până și pe hainele pe care le poartă că ele îi ating pielea aia senzuală iar eu nu.

Strâng sticla între degete știind că nu o să mai am suficient timp la dispoziție. Doar o săptămână, atât mi-a mai rămas. Nici măcar eu nu îmi permit să cer mai mult, deja am cerut imposibilul și mi-a fost aprobat. Dacă nu îndeplinesc acum ordinul nu mă joc doar cu viața mea, ci cu viața tuturor.

Asta mă amăgește cel mai tare.

-Ioi Maxi, aud cum cineva se agită în jurul meu dar nu am chef să caut posesorul vocii.

Imediat după asta sunt trezit din transa mea când simt ceva rece pe mâna strângă. Iar după nici câteva secunde văd cum o cârpă urcă și coboară pe mâna mea xsemn că necesită curățată.

-Iar te gândești la ceva? Mă întreabă Ella fiind așezată în genunchi, în fața mea și cu o cârpă între degete.

Nu am chef de explicat ceva, cuiva așa că dau din cap în semn aprobator doar să scap de interogări. Vreau puțină liniște.

-Este vorba de Sara? Cât te mai distrugi pentru fata aia? Nu vezi că nu te vrea? Nici măcar nu se uită la tine.

Adevărul pe care mi-l aruncă în față Ella este cam greu de procesat. Nu vreau să știu realitatea asta, vreau să mai stau puțin în visul meu.

-Poți să mă lași singur? Nu am nevoie de tine să deduc toate astea.

Mă întind spre o altă sticlă de whisky și o deschid nepăsându-mi că sunt plin de sânge și cu cioburi într-o mâna. Vreau un refugiu iar singurul disponibil momentan este alcoolul din degetele mele.