Încătușat

26 Plăcere

"Viața începe acolo unde frica se termină" - Osho

Max

Își ridică încet mâna de pe piciorul meu și se uită atât de urât la mine, încât m-ar distruge numai cu o mână. Respirația îi revine la normal după ce își închide ochii, dar tensiunea dintre noi rămâne la fel de intensă.

-Cât timp ai fost cu mine nu ai spus așa ceva, glasul i se stinge după al doilea cuvânt și nu prea o înțeleg.

De ce în locul ei îi văd fața Sarei? De ce nu mă pot gândi la altceva înafară de ea? De ce nu mi-o pot scoate din cap şi să revin la vechiul eu?

La dracu, nici dacă aș avea ocazia nu aș da timpul înapoi și să evit toate astea. Datorită ei cunosc acum sentimentul de liniște. Știu că am căzut grav pentru ea, atunci când am văzut-o pentru prima dată. Ceva în minte s-a aprins, iar inima îmi tot repetă să o iau și să stau doar cu ea. De parcă, dacă ne-aș închide pe amândoi undeva, toate disputele și certurile ar dispărea. De parcă, ea poate să alunge toți nenorociți ăștia de demoni care tot mișună pe lângă mine și care
nu-mi dau pace.

-Tu nu ești Sara, îi răspund după ce sesizez că stă și se uită intens la cureaua pantaloni mei. Zici că are ceva personal cu ea.

-Ce are ea și eu nu am? Hă? Zi Max, ce îți oferă ea și eu nu o pot face? Este mai bună la pat? I-o tragi mai bine? Ce dracu are în plus? Țipă încercând să se așeze în brațele mele. Dar nu o las, mă ridic așa de rapid de pe canapea încât se sperie de acțiunea mea.

-În primul rând, ce se întâmplă între mine și Sara rămâne între noi. În al doilea rând, ți-am spus destul de clar să nu mă mai atingi. Și în al treilea rând, doar respirația ei pe corpul mi-o întărește și doamne, sărută a naibii de bine.

Mă gândesc încă la scena aia dintre noi doi, în care avea încredere în mine să o ating. Cum vreau eu, unde vreau eu. Și dacă nu eram întrerupeți era a mea deja. Nu că acum nu ar fi, dar o puteam avea la ora actuală. Și cel mai probabil acum eram cu ea făcând ceva practic din mintea mea bolnav de erotică. Și doamne, în cei 21 de ani ai mei doar cu ea am chestia asta. Doar pe ea mi-o imaginez în toate ipostazele.

-A da, Ella? Sunt aproape de ușă când mă întorc spre ea. Să nu îndrăzneți cumva sau să îți treacă prin minte îi faci ceva, iar dacă unul din oamenii tatălui tău, au chef de moarte atunci să îmi spună direct. Să nu fiu amenințat cu viața ei, oricum nimic nu se schimbă în legătură cu sentimentele față de ea. Lăcașul inimii mele se află la Sara.

Ies din cameră cu speranța că Erik a venit și deja o examinează pe Sara. Vreau să îi văd ochișorii ăia mari cum mă privesc, intensitatea lor să o simt.

Odată ajuns în camera unde cred că s-ar afla Sara, deschid încet ușa și intru cât de vigilent pot eu.

-Benvenuto (bine ai venit) chiar voiam să te caut, vocea binecunoscută a doctorului care-mi este un prieten apropiat se aude în încăpere.

-Cum se simte? Îl întreb odată ajuns în dreptul său.

Micuța mea prințesă stă întinsă tot în locul unde am lăsat-o. Arată perfect, chiar dacă fața îi este puțin cam palidă, tot perfectă este.

-Are nevoie de odihnă și mâncare, multă mâncare. Și dacă nu greșesc posibil să fie stresată, motiv pentru care a leșinat.

Maxilarul mi se strânge automat la cuvintele auzite.

-Nu mai țin minte, așai că-i prima dată când mă chemi pentru o fată? Și când credeam că conversația s-a terminat, de fapt, m-am înșelat.

-Ce vrei să scoți în evidență? Mă așez la capătul patului și-l privesc.