Încătușat

13 Încrederea

"Încrederea în ceilalți este un sentiment fragil, care trebuie cultivat și păstrat." - Mark Twain

Să știi că ai pe cineva acolo pe care te poți baza. Persoana aia care te susține mereu indiferent de situație, atunci știi că ești un om câștigat.

Dar trebuie să îți alegi atent oamenii de lângă tine, încrederea nu poate să fie la un nivel maxim.

Încă stau și mă uit la Marcus, nu pot să cred că a venit aici, sunt în continuare șocată.

-Dar cum? Când? Stai când ați venit? Îl întreb fără să știu ce spun.

-Ia-o pe rând, începe să râdă.

-OK, când ai ajuns?

-Ieri

-Și când aveai de gând să îmi spui? Îl întreb destul de tare și văd cum se învârt câțiva colegi spre noi.

-Am spus prea tare? Îl întreb și mă pun încet jos, iar acesta dă numai din cap.

-Scuze, dar sunt entuziasmată să te văd aici.

-Știam eu, spune Marcus zâmbind.

-Promiți să fii ghidul meu prin școală? Spune după câteva secunde iar eu dau din cap în semn de aprobare.

-Promit , stai, unde este Meggi? Sper că a venit cu tine, îl rog din priviri să spună da.

-Normal că a venit, spune dar atenția mea față de el dispare când in peisaj apar Xavi și Luke.

Vreau să ii salut dar se uită extrem de urât amândoi la mine așa că renunț la idee.

-Ce au pățit? Mă întreb uitându-mă încontinuare la ei.

-Ai spus ceva? Mă întreabă Marcus

-Nimic, ii răspund încet când intră profesorul în clasă.

......

Da pai, am avut parte de o oră destul de plină aș putea spune. Luke se uita mereu în direcția lui Marcus și îl cercetat parcă vrând să afle ceva. În timp ce Xavi se uita la mine la fel de urât.

Am încercat să mă concentrez și pe altceva dar nu prea am putut, imi auzeam numele asociat cu Max, și tot felul de tâmpenii.

Ba chiar, am primit și un mesaj din partea Carlei, în care mă întreba ce s-a întâmplat și că trebuie să vorbim urgent.

Ciudat, foarte ciudat, toți se uită la mine de parcă sunt de vină cu ceva, dar nu știu ce.

Nu aștept prea mult și când sună clopoțelul dau să plec din clasă, uitând până și de Marcus.

-Sara, mă opresc când îl aud pe Luke.

-Te credeam altcumva, spune Xavi și după pleacă amândoi lăsându-mă în ceață total.

-Sara, imi aud numele dar de data asta venind din partea prietenei mele. Și doamne mulțumesc că măcar ea nu se uită urât la mine.

-Da? Spun ușor liniștită , Carla de ce se uită toți așa la mine? O întreb în timp ce ne îndreptăm spre dulapuri.

-De fapt, tu să îmi spui asta, și când vede că mă uit la ea neînțelegând ce spune continuă. Ai apărut de dimineață în mașina lui Max.

-Așa și? O întreb în timp ce ceilalți din jur șușotesc.

-Cum adică "așa și?" spune prietena mea. Sara nu înțelegi? Max niciodată nu a adus o fată cu mașina la școală, să nu mai spunem că după ți-a adus și ghiozdanul. Și să nu uităm, că a spus în tot holul că a petrecut seara cu tine.