Încătușat

7 Obsesia

<Max>

„Drogurile și alcoolul sunt motorul crud al creativității multor artiști." - spunea Nathan Hartzenberg.

Să ai o slăbiciune este destul de rău indiferent cine ai fi. Dar să ai o obsesie care ți s-a întipărit in creier și oricât ai încerca să o scoți din minte este deja mai rău decât un drog. Dar dacă nu vrei să scapi de această obsesie? Dacă de fapt tot acest rău îți face bine? Dacă acest rău te ține într-un ritm non-stop?

Pai asta este pentru mine Sara, o obsesie, un drog de care nu vreau să scap. Din seara aia în care ne-am întâlnit am știut un lucru, este a mea.

Am realizat ce efect are asupa mea atunci când Luke mi-a trimis un mesaj în care a spus că a intrat în clasă alături de un băiat și este destul de apropiată de el, după ce i-am spus clar în fața întregii facultăți că este a mea. Pur și simplu am înnebunit.

Abia după ce am pus niște oameni să îmi adune informații despre ea am aflat cine este. Mi se părea cunoscută dar nu făceam legătura. Fără dovezi nu mi-ar fi trecut prin minte că ea este mezina familie Smith.

Știam că, Cris are doar doi copii, o fată vitregă și un băiat . Chiar dacă Sara este leit tatăl ei mai mult decât seamă Nik cu el, tot nu credeam fără o dovadă.

Iar atitudinea ei față de el îmi dă de înțeles de ce nu am văzut-o până acum prin California. Chiar dacă nu înțeleg de ce își urăște tatăl atât de mult.

Aș avea o vagă idee, dar vreau să o aud pe ea cum îmi spune, vreau să o văd cum mi se deschide, spunându-mi cele mai întunecate secrete și idei pe care le are.

Vreau să o văd lângă mine, să o simt aproape și să gust fiecare moment cu ea. Dar dacă mă refuză, așa cum a făcut până acum, nu mă deranjează să forțez un pic lucrurile.

Stau și mă uit la ea cred ca de mai bine de o jumătate de oră. Dar nu mă pot abține, simt că dacă aș pleca acum, mi s-ar șterge imaginea cu ea din minte și nu îmi doresc asta.

Mă apropii ușor de ea și nu mă pot abține să nu ii miros parfumul. M-aș îmbăta în fiecare zi cu acest miros. Dar o să aștept dacă îmi spune sa o fac. O să o aștept oricât mi-ar cere.

Imi iau telefonul în mână vrând să ii scriu un mesaj lui Xavi dar observ că am ceva roșu aproape în dreptul gurii . Îmi ating ușor cu degetele rujul care mi-a rămas pe obrazul drept și zâmbesc.

Nu sunt genul de persoană care să zâmbească la orice prostie dar acest lucru mă face fără prea mare efort să zâmbesc.

Vreau mai mult, vreau să ii simt buzele mai mult pe mine. Vreau să o ating mai mult, vreau să devină și ea dependentă de mine așa cum sunt eu de ea.

As lăsa-o să facă ce vrea din mine, ar putea să mă transforme în ce își dorește iar eu nu m-aș opune. Doar să o știu lângă mine, atât, nu aș vrea nimic mai mult.

Imi învârt privirea iarăși spre ea, ochii mei doar pe ea o caută, nu vor să mă asculte, așa că cedez. Îmi este frică să stau mai mult lângă ea. Dacă acum ma simt asa, oare mai târziu ce va fi?

Lucrurile deja sunt nu complicate, foarte complicate iar în acest moment Sara, doar le-a făcut să fie imposibile. Of de ce fix acum a apărut? De ce nu a venit mai devreme?

Nici nu realizez când strâng volanul atât de tare, încât mi se albesc degetele. Vreau să mă calmez dar nu prea pot.

După alte câteva minute decid să îmi iau somnoroasa în brațe și să o duc la ea în cameră. Odată ajunși în cameră parcă mâinile mele ripostează și nu vor să o pună pe pat. M-aș obișnui cu ea lângă mine în fiecare dimineață.