Amintiri depuse pe un jurământ

Capitolul 14

Perspectiva lui Minhyuk

O apuc cu brutalitatea de încheietura mâinii și o întorc spre mine. Tocmai o văzusem pe Yeri stând de vorbă cu Seulgi, părea o discuție foarte aprinsă, iar Yeri plecase nervoasă.

-Ce a fost asta!? Ce treabă ai avut cu Yeri!? O întreb, deși fiind furios, încerc să nu arăt asta în fața ei și să par normal. Nu știu cum, dar are un talent în a manipula persoanele din jurul ei, iar asta mă deranjează cel mai tare.

Își trage mâna din strânsoare și își întoarce privirea spre mine, afișând cel mai dezgustător zâmbet pe care îl văzusem vreodată.

-Nu-ți face griji, iubire! Cățeaua aia nu o să-și mai bage nasul în viața noastră! Îmi vorbește pe un ton pițigăiat care îmi irită urechile.

Îi apuc maxilarul cu brutalitate strângând-o cât de tare posibil, dar fără să o rănesc, în momentul în care percep cuvintele adresate față de ea.

-În primul rând, să își dea vreodată Dumnezeu să vorbești urât despre Yeri, sau să o atingi cu un deget că nimeni nu te mai scoate din mâinile mele, iar în al doilea rând, noi doi nu avem nicio relație.

La amenințările mele, rămâne doar mută și indiferentă, însă vizibil orice satisfacție a ei dispăruse de pe fața aia urât de machiată și falsă. Îmi apucă încheietura și o dă la o parte brutal.

-Dacă crezi că mă poți amenința, să ști că greșești! Eu mereu obțin ce vreau! Mai bine du-te și fi dădaca lui Mi Rae, cât încă mai poți. Nu cred că fata aia va rămâne mult. Zâmbetul ei mă enervează foarte mult și îmi doresc să o pot șterge, dar nu lovisem niciodată fete și nici nu o voi face.

-Mă despărțisem de Mi Rae, acum câteva săptămâni... îi dezvălui până la urmă.

Se apropie de mine și îmi aranjează sacoul, zâmbind satisfăcută și uitându-se în ochii mei dezgustător de tandru.

-Foarte bine! Oricum nu era de noi! Și iubire, te iert pentru că m-ai amenințat, dar să fie pentru ultima dată. Ultimele cuvinte le pronunțase pe un ton foarte serios.

Dă drumul sacoului și cu un chițăit pronunțat pleacă pe lângă mine îndreptându-se spre parcare. Mușchii maxilarului și cel al brațelor mi se încordează instantaneu, părăsesc locul și mă duc spre biroul meu, ignorând pe toată lumea. Deschid ușa și o trântesc în urma mea, pumnul meu lovește cu cea mai mare putere oglinda de lângă dulapul cu diplome și certificate de premiere. Scot telefonul din buzunar și tastez rapid numărul lui Sungyeol, sunându-l. Și cum mă așteptam, răspunde imediat.

-Sungyeol, pregătește toate materialele! Și vino în biroul meu imediat după ai totul! Fără să-l las să zică ceva, îi închid telefonul în nas.

Intru la mesaje și încep să las zeci de mesaje lui Yeri, încercând să dau de ea. Îi scriam că vreau să o văd, să vorbim, încerc să mă asigur că e bine și voiam să aflu ce îi spusese Seulgi. Ecranul deveni plin de sânge, iar fiecare mișcare a degetelor devine tot mai dureroasă, semn că adrenalina mi se scurge, dar nervii mei devin întinși la maxim, odată cu îngijorarea.

Ușa se deschide, iar Sungyeol îmi i-a telefonul din mâini, încerc să-l i-au înapoi, dar brațul lui pus pe pieptul meu mă blochează, iar următoarea lui mișcare fu să mă trântească pe scaun.

-Dă-mi înapoi telefonul sau vezi ce-ți fac! Îl ameninț, deși știu că el nu se va da înapoi. Așează telefonul pe masă și scoate trusa de prim ajutor dintr-unul dintre sertare. Mă forțează să-mi întind mâna și aplică spirtul peste rană. Acesta mă ustură și îmi strâng ochii din reflex, această senzație mai durează câteva minute, apoi dezinfectează rana și o curăță de cioburi. La final bandajând-o cu un material fin.

-De unde prostia asta, Minhyuk? Ce s-a întâmplat de a-i izbucnit așa? Mă întreabă, auzind îngrijorarea din vocea lui, care e în contrast cu furia de pe fața lui.

-O să o termin definitv cu familia asta și cățeaua aia de doi bani! Dacă se ating de Yeri sau de tine... sunt morți!

Sungyeol nu îmi răspunde, dar nici nu are cum să o facă. Știe că în momentul în care îmi intră ceva în minte, nimeni nu îl mai poate scoate.

Pune trusa la locul lui, iar eu mă ridic de pe scau și cu acesta în urma mea, ieșim din birou. Asistenta lui Sungyeol îi înmânează documentele, iar șoferul ne aștepta deja în fața intrării.

-Bună ziua, domnule Park! Mașina dumneavoastră este pregătită! Mă înștiințează șoferul.

-Mulțumesc! Avem drum până la avocatură.

-Desigur, domnule! Șoferul o i-a în față să deschidă portiera, urc în vehicula de o culoare neagră, iar Sungyeol se așează lângă mine. Mașina pornește în momentul în care și șoferul urcă pe locul lui.

-Ști că în cazul în care planul eșuează, vei începe un adevărat război? Dar atunci totul se pune la bătaie... Mă deranjează că Sungyeol e atât rigid și îngrijorat. Sunt conștient de consecințe, însă prefer să fac eu planurile având în vedere că îmi cunosc mai bine familia decât oricine altcineva. În plus, că îi știu în siguranță pe Yeri și pe Sungyeol, voi face orice e nevoie.

Sungyeol nu se încadrează în această lume și nu eu îl trăsem după mine. Fusese decizia lui de a mă urma în asta. Avea drum liber, dar el voia să rămână. Iar eu îi voi scoate din mizerie. El și Yeri merită ceva mai bun de atât.

-Știu,Sungyeol! Dar nu te mai îngrijora. Știu ce fac!

Urmă câteva clipe de liniște, însă nu puteam crede că cel mai bun prieten al meu nu mă va întreba de cele întâmplate în birou.

-Ai făcut aia din cauza lui Yeri? Am văzut că a vorbit cu Seulgi și am observat că ai ajuns acolo, după ce ea plecase... dau din cap afirmativ, iar el continuă. Cred că e un sentiment plăcut să ai pe cineva pe care să-l protejezi. Ultimele cuvinte sunt rostite pe un ton trist.

Îmi așez mâna pe umărul lui și îl strâng puțin șoptind că totul o să fie bine. Sungyeol nu avusese niciodată noroc în dragoste. Nicio fată nu voia o relație cu el, niciunul din noi nu știe motivul exact. Unele fete spun, că deși e băiat deștept și timid, e foarte dur când e singur cu fetele, altele spun că e din cauza mea, însă multe fete l-au dorit doar în pat și atât, iar el mereu voia doar o relație serioasă, pe cineva care să-l iubească și să-l accepte așa cum e. Mașina oprește în fața procuraturii, iar Sungyeol mă oprește din a coborî din mașină.

-Mai bine rămâi aici. Ști că tatăl tău are mulți oameni la mână în această instituție, iar pe mine nimeni nu mă cunoaște, înafară de avocatul tău. Dacă vrei să fie o surpriză și un șoc în același timp pentru familia ta, mai bine să nu atragem atenția.

Este logic tot ce spune și chiar dacă nu îmi place ideea, rămân de acord cu el de data asta.

Coboară din mașină și îl pot vedea cum intră în instituție. Șoferul coborâse și el, din câte înțelesem se duce la baie.

Liniștea din automobil fu spartă de notificările de pe telefonul meu. Deschid mesajele și observ că am unul de la Yeri. Apăs pe numele ei și arunc telefonul în partea din față, spărgâng geamul, alte pumnuri fiind urmate în scaunul din fața mea, neinteresându-mă cât de mult mă doare mâna. Acea durere nu se compară cu ce simt eu acum. În mintea mea se repetă din nou și din nou același mesaj.

„Nu vreau să te văd niciodată! Nu vreau să te văd la locul de muncă și nici în afara! Să-mi lași familia și pe mine în pace! TE URĂSC, PARK MINHYUK!"