Amintiri depuse pe un jurământ

Capitolul 13

Perspectiva lui Yeri

După o noapte nedormită din cauza gândurilor ce mă bântuiseră și din cauza temerilor involuntare ce mă cuprinseseră din nou, temeri ce pe care le mai simțisem odată, acum încerc să nu țip la clientul de pe partea cealaltă a firului. Acesta urla de ceva vreme în telefon, fiind nemulțumit de anumite oferte care nici nu aveau legătură cu activitățile firmei. Îmi masez tâmplele de durere în încercarea de a-l împăca pe client, înainte să de-a un rating negativ pe tot internetul, și asta în cel mai bun caz. Fiindcă seara nu dormisem nimic, mă documentasem mai bine legat de locul meu de muncă, astfel încât să fiu pregătită pentru orice. Aparent fusese și o idee bună, dar și una proastă. Idee bună fiindcă astfel mereu există o soluție și un plan B, idee proastă fiindcă sunt obosită și adormită.

-Domnule, ne pare rău pentru neplăceri, ce ați zice dacă v-aș oferi un cupon de reducere de 30% pentru următoarea comandă, cu garanție un an, în cazul în care materialele nu sunt rezistente și retur gratuit valabil trei luni? Liniștea se instalează în firul celălalt, iar pentru o clipă aveam impresia că o să refuze și voi fi acuzată de mită.

-Ok, batem palma, însă doar dacă îmi anulați această comandă! Propunerea lui nu mi se pare ok, însă altceva nu am de făcut.

-Vom șterge comanda și vom putea pune această neînțelegere sub covor! Mulțumim și ne pare rău pentru această situație neplăcută! Încerc să termin această convorbire pe o cale amiabilă și chiar îmi doresc că acesta să nu mai tragă de coadă această ceartă.

-Neînțelegere, pe naiba! Și astfel îmi închide telefonul în nas...

Oftând, scriu situația actuală pentru a le înmâna mai departe să se ocupe cei de la transport și curierat.

-Bună, Yeri! Nu știam că lucrezi și tu aici... se aude o voce bărbătească în spatele meu. La început credeam că era vorba despre o altă fată cu nume asemănător celui al meu, însă când sesisez că nu răspunde nimeni, mă întorc spre sursa acelei voci

-Uhm... scuze! M-ai strigat? Întrebarea era prostească și foarte copilăroasă, însă nu mai știam ce altceva să spun...

-Oh! Nu mă recunoști? Sunt Sunggyu! Noi doi nu prea am avut interacțiuni de-a lungul liceului, dar am fost prieten bun cu Minhyuk, clasa mea a fost lângă a ta.

Oricât încerc, nu reușesc să îmi amintesc de el. Părul de un brunet intens îi scoate în evidență ochii mici ciocolatii, la fel și tenul incredibil de alb. Poate arătase altfel în liceu fiindcă oricât de mult m-aș uita la el, mai mult mă pierd în ceață decât să-l recunosc.

-Îmi pare rău, dar nu îmi amintesc de tine!

Acesta oftă și își trece mâna peste ceafă, la fel de jenat de situație.

-Yeri, ai mâncat? Mă întreabă, luându-mă brusc prin surprindere. Mă uit la ceasul de pe telefon, care afișează ora 11:53. Masa de prânz se apropie și ar trebui să mănânc, trebuie să-mi i-au și pastilele. În plus, poate reușesc să-l cunosc mai bine și îmi și dau seama cine este.

-Termin acest raport și putem merge. Îi răspund, el zâmbindu-mi după care plecă.

Mă întorc spre raport și cu coada ochiului mă uit după locul lui. Acesta se așează la biroul de lângă cel al șefului departamentului, singurul birou și cel mai retras dintre toate. Probabil este o persoană importantă în această secțiune. Îmi axez privirea pe foaia din fața mea, înainte să atrag atenția și să par o ciudată, fiindcă trag cu ochiul și mă uit după bărbați ca o disperată. Notez cele promise clientului și aranjez lucrurile de pe masă, păstrând o ordine. Mă ridic de pe scaun, luând și actele cu mine, și când să mă întorc dau nas în nas cu Sunggyu.