Două fețe

Capitolul 18

•Perspectiva lui Dallas

În club e o atmosferă mișto, simt cu adevărat că sunt în Miami.

-Hei frate! Mă duc până afară, am ceva treabă. Josh mă bate ușor peste umăr, pierdut și apoi se îndepărtează.

Dau aprobator din cap, la gălăgia asta nu are rost să mă obosesc vorbind.

Habar nu am ce "treabă" are, sper să nu intre în belele cum obișnuiește..

Iau o gură din whiskey-ul plin ochi cu gheață, în timp ce privesc mulțimea ce se destrăbălează pe muzică. Nu vreau să-i judec, dar unii sunt de-a dreptul penibili....

Fără să vreau îi văd pe Mike și Giulia într-un colț, doar ei, nu vreau să fiu rău dar sunt o pereche groaznică!
Ea e atât de credulă... îl iartă mereu, ceea ce mă amuză e că dobitocul în timpul petrecut fără ea, și-o trage cu orice fată ce îi face avansuri.

Piloții de curse sunt atrăgători pentru fete văd că...

-Dallas!

Ce naiba vrea și ăstă?

-Da Mihai?

Mimez de obicei foarte bine faptul că îl vreau lângă mine.
Reproșul de aseară față de Izabella și modul scârbos în care ne privește pe ambii mă lăsat rece.
Dacă a vrut-o așa de mult de ce naiba a mai rămas cu Amalia Carington, până și numele ei îmi provoacă o stare greață.

-Mai ai de dat... ăă- îmi face cu ochiul.

Știu ce vrea, totuși e mai amizant să-mi fac numărul și să insist.

-Vrei ăăăă?
Dinăla nu am..

Îmi mușc buza pentru a nu izbucni într-un râs isteric.
Mă pricep la glume!

-Nuu, ăăă ști tu acuma!

Da, normal că știu!
Trebuie să găsesc o replică bună.
Vipera aia în frunte cu el s-au dat rotunzi seara trecută, mertă să-i ameninț puțin. Știu de ce sunt ăștia doi în stare, mai ales Amalia. Nu am nevoie de vorbe prin campusul lor de cum că sunt cu Bella sau cine știe ce mai inventează...

-Aaa, gata știu!

Probabil sunt psihopat sau ceva, pentru că am adus cu mine șervețelul cu care i-am șters Bellei sângele de pe gât seara trecută, pentru că știam că va fi o "armă" de intimidare perfectă.

Mda, am o idee de cum l-aș putea pune cu botul pe labe în seara asta pe Mihai!

Iau servețelul din buzunar și un briceag stă pregătit pentru a-l scoate. Regula numărul 3 : niciodată nu pleci de acasă fără un lucru ascuțit, așa funcționează la mine în familie.

-Vezi ăsta? Îi întind șervețelul murdar, plin ochi cu bacterii, cu o dâră de sânge pe el.

-Foarte clar îl văd, ce este asta?

-Ști, m-am gândit să-mi fac o colecție cu pete de șânge ce zici?

-Zic că te comporți cam dubios azi...

-Ăsta e sângele Izabellei, dragă Mihai eu știam că viperele te sufocă ,nu-ți produc cicatrici -surâd dezvăluindu-mi un rânjet- uite dacă nu vă tineți gura cu privire la seara trecută - îmi iau privirea intimindantă pe care o folosesc de obicei doar pentru rezolvarea problemelor în afacerile mele- o...

C-ce face? Tocmai ce mă întrerupe?
Sângele începe să-mi treacă mai rapid prin trup, iar o venă de pe gât stă să-mi explodeze.
Nimeni nu are dreptul să mă întrerupă! Speram că am clarificat asta...