Două fețe

Capitolul 7

Coborâm cu liftul până la parterul hotelului, asupra încăperii de metal s-a așternut o liniște apăsătoare.

Nici nu încerc să deschid vreo conversație, pentru că pur si simplu simt că nu este cazul. Îmi amintesc dintr-o dată că nu am mai vorbit cu Ana de o vreme așa că îmi iau telefonul din buzunarul pantalonilor și îi scriu un mesaj.

•Ce mai faci ?

Nu mă așteptam de la ea să-mi răspundă în grabă, deoarece ultima dată când am vorbit cu ea... era foarte supărată pe mine pentru simplul fapt că îmi petreceam mult prea mult timp cu fostul meu iubit și verișoarele Tăbăcaru. De la ultima ceartă chiar dacă susține mereu că nu mai este supărată pe mine, tot continuă să fie distantă și rece, urăsc această atitudine a sa numai că dacă ea crede că așa este mai bine îi respect decizia.

Nici nu apuc să clipesc de două ori până când primesc răspunsul Anei.

Nimic interesant, merg la demisol tu?

• Și eu!

Minunat... Păi presupun că ne vedem acolo.

• Da!

Bine atunci papa!

•Pa...

Super... va fi acolo. Sper să nu izbucnească o ceartă dintre Ana și cele două verișoare, bine... ar fi interesant dar chiar nu doresc discuții din cauza mea.

Liftul ajunge la parterul hotelului mai lent ca de obicei sau doar mi se pare mie cred...
Iau ochii din ecranul telefonului și ies rapid din incăperea de metal aurit.

-Bella, să te distrezi cu noi! Nu accept să stai îmbufnată într-un colț și să plângi după prostul acela! Îmi ordonă Mara pe un ton superior.

Mara este o fată bună și plină de calități, numai că acum exagerează puțin cu autoritatea.

Ca răspuns la ce a zis ea, îi ofer o aprobare din cap.

-Abia aștept să ne distrăm toată noaptea! Vai fi oare aici și Mike? Vai sper să fie aici si el!! Începe o conversație Giulia cu o mare energie.

-Vai Giulia, nu, Mike nu vine! Ai uitat că acum 4 luni a avut accindenatrea aceea la picior, îi trebuie repaus! Continuă Mara pe un ton aspru.

-Of....o urmă de dezamăgire se resimte din oftatul Giuliei.

Nu știu absolut nimic despre acest Mike, absolut nimic... Știu doar că acest individ i-a frând inima de zeci de ori lui Giulia însă continuă să saliveze după el, de ce? Păi habar nu am...

Continui să tac în timp ce coborâm scările către demisolul hotelului, Mara și Giulia vorbesc în continuare despre motivele pentru care blondina ar trebui să uite de acel Mike.

Capăt de drum. Ne oprin în fața unei uși blindate în stil foarte vechi, întorc capul spre cele două fete.

-Bun.. și acum ce? Spun fără interes.

-Acum vom intra! Îmi răspunde Giulia pe un ton nesigur, ridicând din umeri.

Mara pride de clanța ușii, observând că aceasta este încuiată. Bate ușor pentru a deschide cineva, din câte am înțeles majoritatea invitațiilor sunt deja aici. Nu răspunde nimeni....
Plină de furie bate în ușă cu toată puterea încât zgomotul pumnilor ce lovesc fierul dur mă face să tresar.

-Deschide-ți odată ușa sau o sparg! Țipă ea plină de nervi.

-Parola! Se aude un glas amuzat de băiat de pe cealaltă parte a ușii.