Două fețe

Capitolul 17

Răsuflu atunci când mă prinde de talie trăgându-mă mai aproape de el.

I-am atins buzele.
Parfumul său suav îmi îmbăta simțurile, tulburându-mi gândurile.

Și-a apăsat buzele ușor pe ale mele, fără să și le miște . Sunt gata să scap din suspin, Dumnezeule cine ar fi crezut că se va întâmpla așa ceva vreodată.

Nu mai puteam respira, aveam senzația că stau pe un jar încins .

Auzeam numai zvâcnetul sângelui meu în urechi și nu-i simțeam decât dulceața buzelor. Mi s-a făcut pielea de găină și fiori mi-au străbătut corpul din cap până în picioare.

Am făcut o greșeală, ceva ne la locul lui căci n-am putut să-mi țin în frâu dorința. I-am cuprins pentru o secundă buza de sus, caldă și umedă. Sinceră să fiu, am vrut să văd cum s-ar simți un sărut adevărat, apoi m-am depărtat de el uitându-mă pentru o ultimă dată în ochii săi negrii, mai reci ca însuși Polul Nord .

Îmi șterg buzele cu mâneca cămășii până la ultima urmă de salivă de a sa ce mi ar fi rămas, nu am curajul să-i privesc pe niciunul în ochi. Îmi e atât de rușine, ce a fost în capul meu când am acceptat mizeria asta?

Această liniște e apăsătoare și simt cum îmi pierd firea.

Să spună cineva ceva la naiba!

-Mă sărutai mult mai bine pe mine să fiu sincer.. Mă atacă din vorbe Mihai.

Mă uit stânjenită la el apoi din nou las capul in jos privind cearceaful alb.

-Bella.. ai de gând să rămâi mută toată seara? Spune-ne cum a fost? Cu amănunte! Continuă Amalia.

-Bunn, deci să continuăm! Le atrage atenția tuturor Ana.

Următorul ce ia carte e Dallas.

-"Toti trebuie să-și dea telefonul persoanei din stânga lui și să-i arate ultimu SMS trimis sau beau 2 shoturi". Uau!

Cu toții își scot telefoanele în afară de mine. Știu ce e în ultimul mesaj.. îl bârfeam pe Dallas cu Giulia.

Acesta mă privește întinzând mâna spre locul unde se afla telefonul meu.

-Cred că nu voi face această provocare! Îngân codindu-mă.

Murmure se aud în jur ceea ce mă obligă să-i dau telefonul brunetului. Nu vreau să-și strice seara din cauza mea.

Îl deblochez și cu degetul arătător apasă pe conversația cu Giulia.
Citește spunând cuvintele în șoaptă.
Nici nu mă mai pot uita la el de rușine.

-"Chiar trebuie să fie și el acolo? Oh e un nemernic, tot ce știe să facă e să mă critice! Și ai văzut felul în care îmi vorbește parcă aș fi un gunoi... Personalitatea lui ucide toată frumusetea exterioară !
Nici nu ai idee cum mă face să mă simt!
Uau Bella, doar nu-l băga în seamă! Ne vom distraaa!
Fie, vin! "

Se apropie cu buzele de ureche mea și îmi șoptește: Crezi că sunt frumos deci?

Îi răspund tot în șoaptă după câteva momente în care m-am gândit la o replică bună:
Degeaba arăți... a-așa -gesticulez subtil cu palma spre el privindu-l din cap până-n picioare- dacă ai un caracter îndoielnic... zic și eu..

-Hm...

Își dă ochii peste cap și se întoarce în partea opusă mie.

Să se supere!
E un adevăr!

-"Te Bat Giulia! Lasă-l!
Nu potttt îl iubescc" Mike se prăpădește de râs atrăgând întreaga atențe asupra lui.
Voi două mereu vorbiți de mine huh?