Două fețe

Capitolul 9

-Bella, nu trebuie sa fi dezamăgită... te-ai antrenat din greu și cu toții știm asta. Întradevăr că rezultatul tău nu este pe măsura așteptărilor mele însă este un început.

Cuvintele lui Flavius îmi ridică moralul însă privindu-l în ochi pe Vlad îi pot observa dezamăgriea.

Competiția s-a încheiat, am luat locul 3. Întravdevăr am fost pe podium însă.... aveam așteptări si mai mari de la mine. A fost o experiență minunată și acum după acest campionat mă voi antrena dublu față de cum o făceam până acum.

Am 2 săptămâni de repaus, deoarece o adversară m-a accidentat fisurându-mi ușor clavicula, de asemenea în ultimul meci mi-am accidentat glezna piciorului stâng, acum fiind extrem de umflată.

Având in vedere accidentările pe care le am suferit în următoarele 2 săptămâni voi sta în hotel învătând din cameră. Din câte am înțeles va fi ales un elev din incinta campusului care imi va aduce lectiile și mâncare, pentru că Mara și Giulia vor fi plecate într-un schimb de experiență la o altă academie din țară în această perioadă. În locul lor și ai altor 10 elevi vor veni înlocuitori, sincer aș fi vrut să-i cunosc zilele ce urmează pe acești noi veniti,dar oricum vor sta la noi toată luna aceasta deci voi avea timp să-i întâlnesc...

-Bella, noi nu mai putem sta, trebuie să mergem la sală pentru a strânge suprafețele. Ai grijă de tine și vezi că am dat cardul tău de intrare in Penthouse Anei ce îti va aduce mâncarea si lectiile în aceste 2 săptămâni. Îmi comunică Vlad.

-De ce i-ai dat cardul meu?

- Pentru a mă asigura că stai în repaus si nu pleci nicăieri. Dacă nu vei face ce spun medicii accidentările vor necesita mult mai mult timp de refacere Bel!

-Of.. bine! O zi bună să aveți!

-Asemenea!

Nu prea am nimic de făcut... stau întinsă în pat și privesc tavanul anost. Să stau singură în tot apartamentul atâta amar de timp făra să fac absolut nimic sună extrem de plictisitor, sper doar că după terminarea cursurilor venirea Anei să mă mai binedispună...

În încercarea de a adormi puțintel, un zgomot puternic de motor mă face să tresar și uitând de toată durerea în doar câțiva pași sunt la fereastra imensului meu geam pentru a vedea cine ar putea fi cel ce îmi deranjează somnul.

Observând superbul motor nu-mi vine a crede ochiilor, un Kawasaki ninja H2R1000cc pare ireal, nu am văzut în realitate niciodată acest model. Offff dacă Vlad nu mi-ar fi luat cardullll m-aș fi dus să observ acea comoară mai de aproape. Motocicleta era superbă, motociclistul însă.... un nesăbuit, Dallas, cum de nu m- am gândit că numai el ar putea tura un motor in halul acesta doar pentru a-și face știută prezența. Doamne nu înțeleg ce caută încă aici, competiția s-a terminat de 2 zile...
Merge cumva. Hmmm... Merge spre liceu?

Păi, acum chiar mă bucur că sunt accidentată si stau in repaus, pe bune că nu voiam să-i văd mutra prin liceu. Felul în care mă privește cu dezgust mă înfurie și modul prin care vorbește cu mine mă fac să-l iau la bătaie. Frumos ar fi dacă aș reuși măcar să fac o mișcare până să mă bage în spital, pe bune l-am observat din depărtare la competiție cum lupta.... Cred că a rupt pe coaste la greu după cu răsunau loviturile sale, e puternic trebuie sa recunosc, din păcate... Mi-ar fi plăcut să știu că doar aerele de vedetă sunt de acesta însă chiar are talent. A luat locul întâi pe categoria de +18, -100 kg și nici măcar nu i-a curs un strop de transpirație în vreun meci. Nici nu vreau să mă gândesc cum s-ar bate pe stradă fără nicio regulă. Hmmm, cred totuși că dacă s-ar lupta cu toată forța ar fi un nou criminal pe străzike din Kamino. Dap.. fără doar și poate!