Iubirea mai presus de orice(Harry Potter fanfic)

Capitolul 15

În acea noapte m-am trezit brusc cu ţipătul lui Harry rasunandu-mi în urechi.M-am întors speriată spre el asigurându-mă că este bine.

-Ce s-a întâmplat?

-Am avut un coşmar dar nu mi-l mai amintesc.

-M-ai speriat, am spus luându-l în braţe.

-Mă arde cicatricea, a spus el brusc.

-P..p...poftim? Dar nu te-a mai durut cicatricea de când Voldemort era pe aproape. Nu poate fi pe aici! M-am dus la fereastră şi am deschis-o inspirând aerul răcoros de afară încercând să mă calmez.

-Nu-ţi face griji. Sunt sigur că nu este nimic. O să-i scriu lui Sirius şi o să-l întreb ce este de făcut.

Am incuviintad din cap şi m-am întors numai că să-l văd pe Harry aproape de mine asteptand să mă ia în braţe.

-De la o vreme eşti prea protectivă cu mine. Îmi poţi spune de ce?

Nu i-am răspuns. Adevărul e că în ultimii trei ani îşi riscase prea mult viaţa şi îmi era frică de momentul în care nu va mai fi aşa de norocos. L-am strâns şi mai tare în braţe încercând să alung acele gânduri.




A doua zi de dimineaţă le-am spus părinţilor că o să mergem la familia Weasley pentru restul vacanţei întrucât urma să înceapă Turneul de Vajthat. În acea după-amiază au apărut domnul Weasley, Fred, George şi Ron care ne-au dus în vizuină.

Acolo ne-am întâlnit cu Bill şi Charlie şi le-am revăzut pe Hermione şi pe Ginny pe care le-am îmbrăţişat strâns. Urma să dormim toate trei în camera lui Ginny iar a doua zi să plecăm.În acea seară am povestit despre cum ne-am petrecut vacanţa de vară.
-Hai să vorbim despre băieţi, a rupt Ginny tăcerea.
-În regulă, am dat din umeri. Dar nu prea avem despre ce să vorbim.
-Ba avem! Amândouă ştiţi că mie îmi place de Harry şi e clar că lui Hermione îi place de Ron -la auzul ultimelor cuvinte Hermione a părut nervoasă dar a roşit puţin- dar ţie de cine îţi place?
-Mie? Îmi era ruşine să spun dar până la urmă mi-am găsit curajul: de Cedric Diggory.
-Băiatul de la Astropufi din anul şapte? Dar e cu mult mai mare decât tine. Dacă stau să mă gândesc...cred că şi el te place.
-Tu razi de mine?
-Nu, normal că nu, am văzut cum se uită la tine anul trecut. Tu nu îl observai pentru că erai mereu cu spatele sau vorbeai cu Draco.
-Probabil că se uită la altă fată, nici nu cred că ştie că exist...
-Shhh, a întrerupt Hermione conversaţia îndreptându-se spre uşa şi deschizând-o brusc. În faţa noastră au căzut Ron şi Harry şi au scos sunete de indignare când au lovit podeaua. Nici podeaua nu părea prea încântată.
-Hermione, data viitoare avertizează-ne înainte să deschizi uşa, a exclamat Ron supărat.
-Ne spionaţi?, am sărit indignată.
-Ba nu va spionăm, râsetele voastre erau prea zgomotoase!, a spus Harry. Fără să vrem am auzit totul.
-Fără să vreţi? Aţi ascultat la uşa!, deja începusem să tip.
-Măcar nu sunt eu acela îndrăgostit de Cedric!
-Eşti îndrăgostită de Cedric?, au întrebat Fred şi George dând buzna în camera.
-Cine este îndrăgostit de Cedric? Acum veniseră şi ceilalţi fraţi ai lui Ron, în pijamale şi năuciţi complet. Abea îmi potoleam lacrimile când doamna Weasley a intrat şi ea încamera ţipând:
-Ce se întâmplă aici?
Gata. Era prea mult. Am ieşit că o furtună lăsându-mi lacrimile să-mi alunece pe obraji. Am ieşit din casă aşezându-mă pe trepte şi am început să plâng. Nici nu ştiam de când amstat acolo, plângând, când Hermione şi Ginny au ieşit să mă consoleze. Cu greu au reuşit să mă convingă să întru în casă. Mi-am şters lacrimile şi am intrat numai că să-i văd pe băieţii Weasley şi pe Harry aşezaţi la masă.
-Katherine, îmi pare rău că am dat buzna şi că am spus în gură mare...ceea ce am spus, m-a întâmpinat Harry îmbrăţişându-mă.
-Tuturor ne pare rău pentru ce s-a întâmplat, a spus Bill, şi chiar părea sincer.
-Mama ne-a pus să facem asta..., a sărit George dar nu a mai apucat să continue pentru că Fred i-a dat un ghiont. Ce, încercam să mai destind atmosfera.
-Nu-i nimic băieţi, va iert.




A doua zi ne-am mâncat repede micul dejun şi am plecat împreună cu domnul Weasley să ne întâlnim cu colegul sau de muncă şi cu fiul sau. A uitat să menţioneze că fiul sau era Cedric aşa că am roşit puternic atunci când l-am văzut. Cedric i-a salutat pe toţi politicos dar atunci când s-a oprit la mine mi-a sărutat mâna făcându-mă să roşesc şi mai tare, asta dacă era posibil.




Meciul a fost extraordinar iar cea mai bună parte e că am stat lângă Cedric tot timpul. La un moment dat m-a luat de mâna ceea ce mi-a făcut inima să-mi bată frenetic în piept. După aceea Ginny, Hermione şi cu mine ne-am dus în cortul fetelor. Câteva minute mai târziu gemenii au intrat în cortul nostru şi au observat că eu încă zâmbeam.
-Am venit să vedem dacă fetelor nu le este frică să stea singure aici dar se pare că sunteţi bine, mai ales Katherine. Am văzut cum se uită Cedric la tine. Asta m-a făcut să roşesc dinnou.

După vreo oră totul a luat-o razna: Semnul a apărut pe cer şi cu toţii am fugit prin pădure că să ne salvăm.
-Sunteţi bine, copii?, a întrebat domnul Weasley după ce ne-am adăpostit.
-Unde e Harry?, am întrebat speriată gata să plec să îl caut când domnul Weasley m-a prins de braţ.
-Merg eu după el, voi staţi aici.




În tren am stat cu Draco, Pansy şi alţi câţiva viperini şi am vorbit despre ce s-a întâmplat în acea seară. Cu toţii păreau mândri de faptul că Devoratorii Morţii au avut curajul să se arate, eu fiind singura din compartiment căreia i se păreau înfiorători. Draco a observat asta şi a schimbat repede subiectul începând să vorbească despre un anumit turneu care urma să se ţină anul acesta la Hogwarts.
-Dar tu de unde şti?, a întrebat Pansy ca să se bage în seama.
-Mi-a spus tata.
Trenul a oprit în gară după vreo jumătate de oră şi am urcat împreună cu ei într-o trăsură. După ce au fost sortaţi cei din primul an directorul Dumbledore ne-a spus exact ceea ce a povestit şi Draco. Urma să îi găzduim pe cei de la Drumstang şi de la Beauxbatons la Turnirul Celor Trei Vrăjitori.
După cină am mers cu toţii în camerele noastre dar pe drum cineva m-a prins de mână. Era Cedric Diggory.
-Eşti bine? Nu am apucat să mai vorbim după acea noapte şi vroiam să mă asigur că nu ai păţit nimic, a spus el roşind puţin. De la Cupa Mondială a trecut mult timp şi nu cred că ăsta era motivul pentru care m-a oprit pe hol dar eu tot i-am răspuns:
-Da, sunt bine. Nu am păţit nimic.
-Ascultă, mă întrebam...dacă...şti tu...ai vrea să mergem împreună data viitoare la Hogsmeade? Ca între prieteni, a adugat repede dar nu mai conta, eu deja zâmbeam cu gura până la urechi.
-Da, aş vrea. Ca între prieteni.
-Atunci ne vedem sâmbătă, a spus sarutandu-mă pe obraz.
I-am ajuns repede din urmă pe ceilalţi viperini şi am intrat în camera de zi împreună cu Draco.
-Ce vroia Diggory?
-Mmmmm...nimic. M-a întrebat doar ce părere am despre Turneul Celor Trei Vrăjitori. Nimic mai mult. Draco părea mulţumit de răspuns şi a plecat în camera lui. M-am dus şi eu încamera fetelor şi m-am schimbat. Am adormit zâmbind şi am visat la prima mea întâlnire cu Cedric. Dar apoi totul s-a schimbat iar Cedric s-a transformat în Harry. Eram cu el în turnul de astronomie şi...ne sărutam.
M-am trezit a doua zi de dimineaţă încercând să alung visul acela oribil din minte. Este fratele meu. Nu se poate intampla asta. In plus, eu pe Cedric il plac.