Iubirea mai presus de orice(Harry Potter fanfic)

Capitolul 7

Saptamanile au venit si au plecat.Din fericire i-am vazut pe Ron si pe Harry a doua zi.Intr-una din zile am mers cu Harry sa se antreneze pentru vajthat dar am avut parte de o surpriza.Viperinii inchiriasera deja terenul.

-Vrem sa ne antrenam noul cautator,a spus capitanul echipei dandu-l la iveala pe Draco care zambea superior.

-Tu esti noul cautator?,am intrebat eu mirata.

-Da,imi pare rau ca nu ti-am spus dar...

-Lasa asta,Harry trebuia sa se antrezeze astazi., a spus Hermione nervoasa.

-Taci din gura micuta sange-mal ce esti!,a replicat Draco.M-am enervat la culmea stiind ca Draco ne considera asa,dar se pare ca Ron era si mai nervos caci a incercat sa-l blesteme pe blond dar avea bagheta rupta asa ca vraja s-a intors impotriva lui,incepand sa scuipe melci.Colin,un baiat din anul intai foarte enervant a inceput sa faca poze dar am reusit sa-l alungam.Harry eu si Hermione l-am dus pe Ron la Hagrid sperand sa-l ajute el cumva.

-Dar ce este un sange-mal?,a intrebat Hermione cand am ajuns la Hagrid.

-Un copil nascut din incuiati.El se crede sange-pur pentru ca are parinti vrajitori.,am raspuns eu cu o voce trista.

-Dar de ce ar spune una ca asta?

-Nu prea conteaza,este un ingamfat si asa va ramane mereu.,am zis incercand sa nu plang.

In acea seara nu am mers la cina pentru ca imi era frica sa nu fac o criza si sa-l pleznesc pe Draco de fata cu toata scoala.M-am dus direct in camera viperinilor si mi-am facut niste teme pana cand au intrat ceilalti viperini in camera,printre care si Draco.S-a asezat langa mine dar eu am ignorat fiecare incercare a lui de a face conversatie.Cand ceilalti copii au plecat in camerele lor am spus:

-Nu mai incerca,nu am nimic de discutat cu tine.

-Dar ce am facut?

-Sti foarte bine ce ai facut!

-La ce te referi?

-Azi pe terenul de vajthat.Crezi ca nu am auzit ce i-ai spus Hermionei?

-Dar i-am spus asta ei nu tie.

-Dar dovedeste ca asta crezi si despre mine,am inteles ca cei ca mine nu sunt destul de buni pentru tine!

-Nu am spus asta,a incercat el sa se apere.

-Nu dar ai insinuat.Si cu asta,am plecat in camera lasandu-l pe Draco cu o replica pe care nu o voi afla vreodata.

De halloween am mers cu Harry Ron si Hermione la petrecerea mortii a lui Nick Aproape Far'De Cap.Totul a fost asa de gretos si morbid incat nu am stat prea mult.Ne-am plimbat pe holuri sperand sa ajungem mai repede in Marea Sala dar ne-am oprit cand am vazut ceva foarte straniu scris pe un perete.Inainte de asta Harry s-a comportat ciudat si ma intreb daca este cumva o coincidenta.Pe perete scria: Camera Secretelor A Fost Deschisa!Dusmani Ai Mostenitorului, Paziti-va! Dedesubt era Doamna Norris impietrita cu ochii larg deschisi.Chiar atunci cina s-a terminat si coridorul a fost intesat curand de elevi curiosi sa vada ce s-a intamplat.In curand au venit si profesorii insotiti de Argus Filch care a luat-o razna si a dat vina pe Harry pentru ce i s-a intamplat pisicii lui.M-am enervat atat de atre incat am inceput sa tip:

-Asculta,fratele meu nu este de vina pentru ca nu ai avut grija de mata aia afurista,asa ca nu mai da vina pe el!

Am simtit cum cineva imi pune o mana pe umar,acela fiind Dumbledore.

-Iti multumim pentru acest discurs Katherine,a spus acesta si eu am simtit cum ma fac rosie in obraji.Iar voi,ceilalti,plecati in camerele voastre!Mai putin voi patru,a continuat el.Va rog sa imi explicat totul.

I-am explicat cum am fost la ziua mortii a lui Nick si cum ne indreptam spre Marea Sala cand am vazut ce era scris pe perete.Dupa aceea am fost trimisi in camerele nostre.A trebuit sa ne despartim caci camera Cercetasilor si camera Viperinilor sunt in aripi diferite ale castelului dar Harry le-a spus prietenilor sai:

-Luati-o voi inainte,va ajung din urma.

-Dar ce faci?,il intreb eu.

-Vreau sa te conduc pana in camera.Am auzit ca nu mai vorbesti cu Draco.

-De la cine ai aflat?

-Hermione mi-a spus.

-Ma rog,nu prea conteaza.Se crede doar mai bun decat restul populatiei planetei.

-Ma bucur ca ai observat.

-Sincer Harry,de ce ai vrut sa ma insotesti?

-Vroiam doar sa-ti multumesc,pentru...sti tu...ca mi-ai tinut apararea.Si vreau sa sti ca te poti baza pe mine.,spune el in timp ce scoate lantul pe care i l-am dat la aniversarea lui de 11 ani.

-Inca il mai porti?

-Normal,si o sa-l port mereu,pentru ca tu esti sora mea si asa vei fi mereu,chiar daca tu ai devenit malefica.

-Ba nu am devenit,spun eu si il inghiontesc prieteneste in umar,el prefacandu-se ca il doare.

-Cum spui tu.

-Dar de ce tocmai acum?

-Nu prea stiu,cred doar ca nu mai suntem asa de apropiati ca pe vremuri.

-Stiu,a spus eu cu o urma de tristete in glas.Cred ca Harry a observat-o pentru ca m-a imbratisat strans si nu mi-a mai dat drumul minute bune.Dupa aceea am continuat in liniste pe coridorul lung pana am ajuns in fata camerei.Ne-am luat la revedere si am luat-o la fuga spre camera fetelor grabindu-ma sa ma schimb in camasa de noapte.M-am ghemuit sub patura si am lasat un sentiment de caldura sa ma copleseasca.Imbratisarea mi-a placut.Chiar mai mult decat imi placea cand eram mica.Mi s-a parut ciudat dar dupa aceea mi-am dat seama ca am simtit asta doar pentru ca nu ne-am mai imbratisat de mult.Asta trebuia sa fie caci altfel nu-mi explic.