Iubirea mai presus de orice(Harry Potter fanfic)

Capitolul 10

Cand m-am trezit soarele imi intra in ochi.Eram amortita si imi doaream sa ma ridic pana in momentul in care mi-am dat seama de ceva: nu ar trebui ca soarele sa fie atat de stralucitor, doar suntem la inceputul lui decembrie.M-am intins si mi-am dus mana la cap ca sa mai atenuez durerea si sa-mi amintesc ceva. Tot ce stiu e ca eram in baia lui Myrtle si vorbeam despre camera secretelor pana cand am fost atacata de niste ochi verzi.Urechile inca imi tiuiau de la strigatul fantomei si m-am ridicat in sezut ca sa mai reduc senzatia de disconfort dar capul ma durea atat de tare incat am fost nevoita sa ma intind dinnou.Mi-am intors privirea intr-o parte si am vazut-o pe Hermione intinzandu-se si incercand sa se ridice dar fara folos. Din toata incaperea se auzeau gemete de parca as fi inconjurata de raniti.Cu toate ca ma durea capul ingrozitor m-am ridicat si am putut sa vad ca sunt in spital.In celelalte paturi erau elevi amortiti exact ca mine.Pe noptiera de langa patul meu era un trandafir cu un biletel pe care scria "Intoarce-te repede, imi lipsesti".Am luat trandafirul usor intrebandu-ma de la cine este. Cred ca Hermione m-a vazut pentru ca si ea s-a ridicat in sezut si a intrebat:

-Ce s-a intamplat?Ultimul lucru pe care mi-l amintesc este ca eram la biblioteca si apoi...

-Ai vazut niste ochi verzi in oglinda,am terminat eu propozitia in locul ei. Si mie mi s-a intamplat la fel.

Chiar in clipa aceea Madam Pomfrey a intrat in incapere si a spus:

-Vad ca va-ti trezit cu totii.Ma bucur ca tratamentul a functionat asa de repede.O sa va examinez pe toti si apoi puteti pleca.A trecut pe la fiecare in parte asigurandu-se ca suntem perfect sanatosi si apoi ne-a lasat sa plecam.Inca ma mai durea capul dar nu atat de rau asa ca am ramas in urma si am intrebat-o pe Madam Pomfrey cat a trecut de cand am fost inghetati.

-Este ultima zi de scoala.Am ramas muta la acele cuvinte.Nu imi venea sa cred ca trecuse atat de mult.Gandurile imi zburau haotic in minte dar s-au oprit la Harry.Oare a descoperit camera?A ucis baziliscul?In infirmerie nu era deci sigur nu era ranit.Am fugit repede spre Marea sala sigura ca o sa-l gasesc acolo si am avut dreptate.Era chiar in mijlocul salii imbratisand-o pe Hermione Cand m-a zarit fata i s-a largit intr-un zambet si a alergat spre mine lundu-ma in brate si strangandu-ma cu putere.

-Harry, nu pot sa respir., am spus eu cu rasuflarea taiata si simtind dinnou cum ma ia ameteala.

-Imi pare rau. Dar mi-a fost dor de tine.Am atatea sa-ti spun.S-au intamplat atatea de cand tu...sti tu.

-Stiu.Si chiar astept sa-mi spui totul dar am ceva de facut.Harry a incuviintat din cap si a plecat iar eu m-am indreptat grabita spre masa viperinilo.Draco era acolo dar nu m-a observat, era prea trist ca sa o faca. Atunci am observat ca Cercetasii au castigat cupa caselor. Sincer nu prea imi pasa.Am pierdut un an intreg de studiu iar cupa era cel mai neimportant lucru pentru mine. M-am apropiat de el vrand sa-i fac o surpriza dar Pansy a inceput sa strige:

-Uitati cine s-a intors, sange-malul! Draco a ridicat brusc capul din farfuria lui si a zambit. S-a ridicat brusc si m-a luat in brate cu sfiala.

-Ce ma bucur ca te-ai intors.

-Si eu.Dar acum trebuie sa merg sa impachetez din moment ce am intarziat cu tot.

-Vin si eu cu tine.Mai am ceva de facut.Am mers impreuna pana in camera viperinilor iar eu am intrat in camera fetelor punandu-mi repede totul in cufar si asigurandu-ma ca nu am uitat nimic.Cand am iesit din camera si am ajuns in fata semineului am vazut pe una din canapele un trandafir identic cu cel de la spital.Langa el era un biletel pe care scria: "Ma bucur ca te-ai intors.Mi-a fost dor de tine".Am strans biletelul si m-am intos in momentul in care am simtit o prezenta in spatele meu.

-Deci tu erai misteriosul care mi-a dat trandafirul.

-M-am gandit ca vrei sa vezi ceva frumos cand te vei trezi.Trandafirii mi-au adus aminte de tine.

-In ce fel?,am intrebat eu surprinsa

-Blanzi la prima vedere dar periculosi daca incerci sa-i atingi.La auzul acestor cuvinte am zambit si l-am luat de mana.Chiar in momentul acela in camera au aparut si alti viperini care vroiau sa-si ia cuferele asa ca ne-am indepartat repede.Am mers si eu sa-mi iau cufarul si am plecat spre tren impreuna cu Draco, cu o mana tinand trandafirul si cu cealalta tragand cufarul dupa mine.Am intrat impreuna intr-un compartiment gol si am inceput sa vorbim.El mi-a spus despre ce s-a intamplat cat am fost inghetata si eu i-am povestit ce s-a intamplat in acea zi cu adevarat.

-Nu pot sa cred ca ai fost asa nesabuita.Putea sa ti se intample mai rau.

-Stiu. Dar a trebuit sa aflu.Il invinuiau cu totii pe Harry si vroiam sa gasesc dovezi ca nu el era faptasul.

In acel moment in compartiment a intrat Harry care s-a strambat cand a vazut cu cine eram.

-Te asteptam cu totii.,a spus el.

-Imi pare rau.Am uitat complet.

-Nu-i nimic,dar macar vin-o, am o multime de lucruri sa-ti spun.M-am uitat la Draco care mi-a facut semn ca este in regula si mi-al muat cufarul iesind din compartiment si lasandu-l singur.Strangeam atat de tare trandafirul incat nu mi-am dat seama ca sangerez pana cand Harry nu mi-a luat mana intr-ale lui.

-De unde il ai?

-Mi l-a dat Draco.Am putut sa vad cum fata i se insapreste cand i-am pronuntat numele blondului.

-Deci ce aveai sa-mi spui?,am incercat eu sa schimb subiectul.

-Mai bine sa asteptam pana sunt si Ron si Hermione de fata.

Cand am intrat in compartiment am imbratisat-o pe Hermione si am dat mana cu Ron.Cei doi baieti au inceput sa ne povesteasca despre camera secretelor i cum a invins Harry baziliscul.Mai spre seara trenul a oprit si ne-am luat la revedere de la cei doi prieteni ai nostri.L-am obligat pe Harry sa il cautam pe Draco pentru a ne lua ramas bun si de la el gasindu-l intr-un final.

-Pa, Draco., am spus eu dupa o scurta conversatie.

-Sa ai o vara placuta.

-Si tu la fel.

-Potter!

-Malfoy!

Ne-am indepartat si am plecat in cautarea parintilor care ne asteptau langa masina.