Kpop stories [Request Closed]

Bestfriend - Taemin (3)

Speram ca nu vorbeste serios. Poate e doar o gluma si vrea sa vada cum reactionez.

-Doar raspunde-mi, Taemin. Deja stiu. Te rog nu incepe sa ma minti acum.

Am oftat. E adevarat, nu ar trebui sa fac asta. Am convenit acum mult timp ca vom fi sinceri unul cu altul, indiferent de context.

-Mi-am dat seama in urma cu aproximativ doi ani... nu cred ca a aparut la un moment definit, mai degraba a fost ceva ce s-a dezvoltat pe parcurs, ii raspund calm. Dar jur ca nu am facut nimic in privinta asta, continui mai rapid si mai tare.

A chicotit usor.

-Stiu. stai fara grija. Stiu ca nu ai face asta, plus ca Alex mi-ar fi spus daca ar fi fost cazul. Eram doar curios pentru ca eu am observat mult mai tarziu și cand am facut-o am fost usurat. Eram fericit ca te are pe tine care sa ii acorzi atentia pe care o merita. De asta nu am spus nimic pana acum, imi era teama ca o sa te sperii.

Cine nu il cunoaste poate ar spune ca e o persoana rea pentru modul in care a decurs relatia lui insa e un prieten bun, se intampla sa mai gresesti. Sunt usurat totusi ca nu e suparat pe mine, eram putin nelinistit in privinta momentului in care i-as fi spus.

-Cand ii vei spune si ei?

-Nu stiu. Nu sunt sigur daca ar trebui sa o fac. Daca nu este reciproc as risca sa ne stric prietenia. Poate e mai bine sa nu o fac. Am tinut asta inauntru pentru atata timp, cred ca pot sa continui asa. Poate intr-o zi o sa imi treaca.

E usor de spus, aparent imposibil de trecut. Am incercat inainte si nu a functionat. Am incercat sa cunosc alte persoane insa nu a mers departe pentru ca ma gandeam la ea. Nici nu ma pot indeparta. Nu stiu ce sa fac in afara sa continui sa traiesc asa.

-Ce te face sa crezi ca ea nu simte la fel?

-Stiu ca asa e. Inca nu a trecut peste iubirea pe care ti-o poarta tie.

-Eu zic ca te inseli. Chiar daca inca se vindeca dupa ce ne-am despartit, sunt sigur ca simte acelasi lucru pentru tine cum simti tu pentru ea. Am vazut asta pentru ca va priveam atent. Alex inca nu si-a dat seama. Asa e ea de obicei, nu observa niciodata cand cineva o place.

-Nu stiu ce sa spun.

-Nu o sa incerc sa te conving mai mult, dar intr-o zi o sa realizezi ca am avut dreptate. In ultimele luni a petrecut mai mult timp cu tine decat cu altcineva, intotdeauna imi spunea cat de bine te porti cu ea.

-Era vorba de o situatie deosebita.

-Voi doi va potriviti bine, serios, imi spune razand. In privinta asta esti la fel ca ea, dand din cap. Eu zic ca ar trebui sa ii spui.

Chiar daca ar fi asa. Am indoieli si frici. Nu vreau sa devina realitate.
Plus ca nici nu stiu daca e momentul potrivit, e prea devreme.

M-am tot gandit la ce a spus el pana ziua urmatoare și am decis totusi sa incerc. Nu pot spune totusi ca eram hotarat pe deplin. Este un risc mare la mijloc, sa o pierd pe ea si ca lucrurile intre noi sa devina ciudate.

Eu si Alex ne-am intalnit in apropiere de locuinta mea si am plecat pe jos intr-o plimbare prin oras. Vorbeam despre diverse lucruri incercand sa ii distrag atentia de la evenimentele recente. La un moment dat am decis sa luam o pauza si am intrat intr-un loc de joaca din apropierea unei strazi. Fiecare s-a asezat in cate un leagan, eram unul langa celalalt. Ma batea un gand sa ii marturiresc acum si sa imi iau o piatra de pe inima. Cu cat mai repede cu atat mai bine.

Ea se tinea cu mainile de lanturi, statea aplecata spre inainte scormonind cu picioarele pietrisul de sub noi. Parul i se daduse in fata, blocand partial lumina felinarului care se strecura printre fire.

-Alex... spun si ma blochez nestiind cum sa continui.

-Ce e?

Si-a indreptat atentia spre mine asteptand ca eu sa vorbesc. M-am uitat pentru o secunda la ea si am realizat ca nu pot sa o fac. Pur si simplu nu pot. Wonshik se inseala, ea nu ma vede la fel, pot sa o vad in privirea ei.

-Curand voi pleca pentru o perioada de timp. Decizia mea de inrolare a venit in urma cu cateva zile, ii spun pe un ton linistit.

E un alt lucru pe care voiam sa i-l impartasesc. Totodata este motivul pentru care Wonshik ma sfatuia sa ii marturisesc sentimentele mele cat mai curand, inainte sa lipsesc pentru o perioada lunga de timp. Simultan, e cauza pentru care nu voiam sa am discutia asta cu ea inca. Nu pot sa ii spun si sa plec imediat dupa. Nu mi se pare corect. Daca simte la fel nu vreau sa ma astepte si daca nu, atunci va putea sa intalneasca pe altcineva si sa fie fericita din nou.

-Oh... inteleg. Mai devreme sau mai tarziu ma asteptam sa se intample asta, spune pe un ton trist. Cand vei pleca?

-Cam in trei saptamani.. pe data de 31 mai exact.

Ma gandesc la asta in fiecare zi de cand am primit vestea. Urasc faptul ca mai am mai putin de o luna dupa care nu o sa o mai vad doi ani. Imi e greu, o sa fie greu. Imi fac griji de cum o sa fie lucrurile. Sunt ingrijorat in privinta ei.

-O sa imi fie dor de tine.

A devenit trista, o simt si o inteleg pe deplin. Si eu simt acelasi lucru.

-Si mie de tine, punandu-mi mana pe umarul ei. O sa ma intorc cat ai zice peste, iti promit.

Incercam sa o consolez cumva, sa o asigur ca totul va fi bine. Nu stiu daca reusesc acum, dar pana plec voi gasi eu o modalitate.

-Ti-am luat ceva care sa iti aduca aminte de mine, cautand ceva in buzunarul de la pantaloni.

-Acum? Doar mai e pana atunci.

-Stiu, dar nu conteaza, spun intinzandu-i o cutiuta neagra.

Alex o priveste suspicioasa dar dupa cateva clipe de soviala o ia in mana si o deschide. Inauntru e un cercel din argint rotund care are atasata litera T de el, initiala numelui meu.

-Ma gandeam ca inelele sunt cam cliseice asa ca am comandat un set de cercei.

Am preferat asa pentru ca singurele bijuterii pe care le poarta sunt cerceii. Are multe piercing-uri si multe au model unic facut la comanda din schitele ei.

-Sper ca o sa gasesti un loc unde sa il pui. Eu deja il am pe al meu, aratand spre urechea mea dreapta.

Al meu are litera A. Stiu ca nu ma vor lasa sa il port in timpul serviciului militar insa pana atunci il voi pastra la mine.

M-a privit si imediat dupa aceea a zambit usor. Si-a lasat cutiuta cu cercelul pe brate si a scos unul din urechea stanga, punandu-l pe cel de la mine in loc. M-am bucurat.

-Multumesc Taemin, o sa il pastrez mereu la mine asteptand sa te intorci.

-Ma vei astepta?

-Bineinteles, zambind.

Intelesul dinspatele intrebarii mele era altul, dar nu ii voi spune. Ramane de vazut ce se va intampla in doi ani de acum.