Asasin personal (BoyxBoy)

cincizeci și șapte

-Ce părere ai?

Întreb și mă îndepărtez de șemineu. El stă puțin pe gânduri și pare să-i placă ce-am făcut aici.

Am cumpărat o vitrină de maxim un mp și am așezat-o deasupra șemineului, acesta fiind un ecran, deci nu va afecta calitatea armelor din vitrină. Maceta și pumnalul sunt așezate perfect acolo, făcând locul să mi se pară mult mai comod.

-Te-ai gândit să colecționezi arme?

Mă ia prin surprindere cu această întrebare și chiar nu știu ce să zic. Îmi plac armele, dar atât de tare încât să am colecție cu cele mai rare?

-Bună idee.

Constat după câteva secunde de gândire.

-Nu ziceai că la 8 pleacă unchiul tău?

-Ba da.

-E 7 jumate.

Mă anunță și-mi dau o palmă mintală. Mergem la mașină, pornind spre hangarul familiei Lopez. Da, avion privat.

(***)

-O să-mi fie dor de voi, băieții.

Spune unchiul înainte să urce scările ce duc în avion, dar se oprește și vine la mine.

-Educă-i pe ai noștri de aici, bine? Știu că te poți impune printre ei, Jack.

Zice și mă îmbrățișează. Le urăm drum bun și distracție și mai bună, unchiul răspunzându-mi că am o minte prea bolnavă pentru vârsta mea.

Au plecat, iar acum trebuie să verific cartierele și oamenii lui Lopez din zona ilegală. Ne îndreptăm spre mașinile noastre, dar simt o mână pe umărul meu și-mi întorc capul spre frații mei.

-Cum mai ești?

Întreabă Dan, toți înțelegând la ce se referă.

-Mult mai bine.

Își dau seama că-i mint, dar nu insistă pe subiect.

-Vezi să nu primești încă un glonț în cap.

Spune amuzat Alex, dar privindu-mă serios, făcând referire la ce a zis unchiul.

Urc pe locul din dreapta și-i spun să mergem acasă. Ajungem, mă schimb în hainele de Jack, iar când să ies, îmi spune că vine cu mine.

Plecăm din nou și-i spun unde să mergem, iar informația îl face să mă privească puțin ciudat. Am zis ceva greșit?

-E cel mai periculos cartier din oraș...

Dau afirmativ din cap, așteptând să aud unde e problema că nu mă prind.

-Cum de n-am auzit de relațiile familiei tale cu partea ilegală?

Întreabă, ieșind din transă și pornind spre locul indicat. Începem să vorbim despre diferite chestii și ajungem în scurt timp.

Îi fac semn să mă urmeze și mergem în spatele blocurilor. Țin o mână pe pumnalul de la brâu, fiind prea conștient de orice mișcare a noastră.

(***)

-Ce faci?

Mă întreabă și se așează lângă mine, pe canapeaua din living.

-Mă gândeam chiar să colecționez arme rare.

Spun, arătând către prețurile, enorme pentru alții, dar e chiar decent pentru asemenea obiecte de colecție. Sincer, chiar ar da bine o vitrină, pe care s-o încui, pe holul principal sau în dormitorul nostru.

(***)

Jur că noaptea începe să mi se pară o perioadă de tortură. Încerc să nu mă mai gândesc la nimic ce să aibă legătură cu trecutul, dar am în fiecare noapte coșmaruri.

-Sigur nu pot să golesc 3 sticle de Tequila și să mă culc după?

Întreb, deși știu că răspunsul e unul negativ. Mă privește cu compasiune, dar nu vreau asta de la el. Nu vreau să mă considere ușor de rănit sau slab.

Mă așez în pat și mă învelesc cu cearceaful. Vince mă trage în brațe și-i simt respirația pe gâtul meu. Îmi pun capul pe pieptul său, înconjurându-mă cu brațele sale, iar acum chiar sper să pot dormi.

Îmi e somn de mor, dar mereu m-am trezit in6 miez de noapte și nu m-am mai culcat înapoi. Asta se întâmplă de creo două săptămâni și mă mir că vince încă nu s-a plictisit să mă calmeze în fiecare noapte.

-Te iubesc.

Îl aud, șoptindu-mi în par ceea ce mă face să-l strâng în brațe.

-Și eu te iubesc.

Răspund și casc. Da, am nevoie de somn, urgent. Cred că mi-am depășit maximul de zile în care pot rexista fără somn, iar acum nici să gândesc nu mai pot. Cer atât de mult să dorm?

Îi simt brațele în jurul meu, adormimd cu zâmbetul pe buze, simțindu-i prezența în totalitate.

(***)

Mă trezesc și, spre surprinderea mea, n-am avut niciun coșmar. Îl privesc pe Vince cum doarme, fiindu-mi greu să nu-i observ pielea fină sau buzele moi, de care mi-e deja dor.

-Iubire, îți place ve vezi?

Tresat când îi aud vocea răgușită de dimineață. Își deschide ușor ochii, zâmbindu-mi imediat cum mă vede. Mă trage într-un sărut de trezire, savurând fiecare atingere și senzație.

-Cum ai dormir?

Îi răspund că excelent, iar acesta e bucuros. Posibil pentru că l-am lăsat să doarmă și el bine sau pentru că am reușit să închid și eu un ochii după mult timp.

Mergem să mâncăm micul-dejun, povestind ce să mai facem. Sincer, nu-mi pasă ce se întâmplă atâta timp cât von fi amândoi pentru totdeauna.

***

1. Nu vor mai fi multe capitole (posibil deja să fie terminată)
2. Nu înțeleg de ce nu dorm la ora asta (2-3 noaptea) sau de ce doar noaptea am imaginația necesară să scriu și nici dacă e de bine sau nu, dar nu voi comenta.
3. Sunt în dilemă referitor la următoarea poveste, deci va mai dura. (O zic de acum)

(îmi place să scriu un fel de... Noutăți (cred că da) la final de capitol sau la câteva capitole)