Asasin personal (BoyxBoy)

treizeci

Îmi pun mâna pe cap și simt cum mor de durere. Îl aud pe unchiul cum mă strigă să vin la micul-dejun, așa că trebuie să par viu. Mă dau jos din pat, încercând să-mi mențin echilibrul. Merg la baie, fac un duș pentru a-mi schimba mirosul insuportabil de alcool. Mă îmbrac cu alte haine și verific dacă mai urlă de la un kilometru c-am băut toată noaptea, dar nu. 

Ies din cameră, cobor la parter și intru în bucătărie. Îl salut pe unchiu', mă așez pe un scaun și-mi pun un pahar de apă. În cameră intră și frații mei, dar nu-i privesc. John pune câte-o farfurie de mâncare petru fiecare și începem să mâncăm în liniște.

-Deci... Cum ați dormit? 

Decide unchiu' să distrugă liniștea.

-Excelent.

Zic cu zâmbetul pe buze, dar e un zâmbet fals. Mă uit cu coada ochiului la frașii mei, dar decid să-i ignor.

-Îmi spui și mie cine este Vince?

Mă înnec cu mâncarea la auzul numelui său și dau negativ din cap.

-Doar am lucrat pentru el o perioadă, nimic special.

Spun, încercând să par credibil. 

-Tot n-ai înțeles că nu mă puteți minți?       

-Unchiule, nu vreau să vorbesc despre asta. 

Acesta aprobă și ne continuăm micul-dejun. După alte câteva minute, Dan își drege vocea și toți ne oprim din mâncat.

-Daniel, după masă, crezi c-am putea sta de vorbă?

Mai iau o gură de apă și mă uit de la Alex la Dan

-Nu, trebuie să merg undeva.

Zic, încercând să-fac să înțeleagă că n-am chef de nimic din ce ar vrea să-mi spună.

-Unde?

Îl privesc ironic pe Dan și mă întorc la a mânca.

-Băieți, lăsați-l cu toate întrebările astea. Nu mai e un copil mic, poate să-și poarte singur de grijă.

Îmi ia apărarea unchiul, iar frații mei aprobă. Măcar pe el să-l asculte dacă pe mine nu. Ne continuăm micul-dejun, vorbind între ei. Abia dacă mi-am ridicat privirera din farfurie, iar de uitat la frații mei, nici atât. 

Am terminat primul de mâncat și am mers imediat în camera mea. Mi-am luat telefonul, un ghiozdan cu câteva teancuri de bani în valoare de 30 de milioane de dolari, m-am încălțat și ies pe geam.

-Daniel, vrem să vorbim.

Îl aud pe Alex atunci când ușa de la cameră se deschide, dar nu stau pe gânduri și sar de la etaj, aterizând perfect. I-am auzit cum mă strigau, dar nu i-am privit. Nu vreau să maivorbesc cu ei. Merg cât de repede pot pentru că nu vreau să mă urmărească și chiar sper să n-o facă. Am nevoie să nu mai gândesc, nu mai vreau să gândesc. 

(***)

Ajung la acelaș bar și merg direct în spate. Bat la ușa lui Xan, primind aprobarea să intru. Înăuntru se află Xander și Vince... Se putea să fie o ironie mai mare decât asta? Prefer să-l ignor pe Vince și merg la Xan.

-Ca de obicei, dar dublu. 

-Puștiule, te distrugi.

-10 milioane, doar dă-mi. Nu trebuie să-ți pese ție de mine.

Oftează și se duce în altă cameră pentru a-mi aduce. Revine în câteva minute și-mi pune în față cantitatea. Scot banii și-i dau, fără să stau pe gânduri. Pun totul în ghiozdan, mă întorc pentru a pleca, dar îmi vine o idee în minte. Merg din nou la el și-l privesc cum numără banii.

-Mai vinzi arme?

Acesta îmi zâmbește și dă afirmativ din cap. 

-3 arme diferite, calibrul cel mai mare. 

Xan iese din nou din cameră, dar nu se mai întoarce la fel de repede. Îmi aud telefonu, sunând, dar îl dau pe silențios, refuzând să-i aud. 

-Ești bine? Pari agitat.

Îl aud pe Vince și abia acum realizez că-mi mișc corpul încontrolabil. Mă întorc spre el și răspund afirmativ. El tace, iar Xander se întoarce cu armele și-i mai dau încă 10 milioane de dolari. Xan se uită la Vince ca și cum îl întreabă ceva, dar prerfer să nu bag de seamă și plec. 

Ies din cartierul ăsta și mă îndrept spre un magazin alimentar.  Ajung în fața unuia și intru, sperând să nu par dubios. Merg la raftul cu băuturi alcoolice și iau ce-mi pică la mână. Ajung la casa de marcat și cer 10 pachete de țigări. S-a uitat puțin dubios la mine casierița, dar cred că m-a recunoscut și a zis să tacă, iar pentru asta i-am dat cu o mie de dolari mai mult. 

Am încercat să scap de toate astea, dar nu pot. Simt că sunt prea conștient de viața mea atunci când nu beau sau nu fac alte chestii. Uneori vreau doar să mă înec în alcool și droguri. Vreau doar să mă întorc la viața de Jack, îmi plăcea mai tare când nu eram miliardar, dar n-am cum să dau timpul înapoi.

Îmi e dor de Vince, iar faptul că l-am văzut și m-am comportat așa cu el, mă face să simt un gol în stomac și piept. Aș vrea să-i spun că mi-e dor de atingerile sale, de modul în care îmi vorbea și... modul în care îmi spunea "iubire" sau "te iubesc". Vreau să se comporte din nou așa, iar asta mă face să mă gândesc că poate-l iubesc, dar sigur e prea târziu. Mă mir că a stat atât după mine, dar nici că mai are sens să întreb. Oare, dacă i-aș scrie, mi-ar răspunde? 

Îmi iau telefonul și intru pe conversația cu el. Este activ, dar sigur vorbește cu altcineva. Care sunt șansele să aștepte un mesaj de la mine? Cred că destul de mici. Trag aer adânc în piept și ies din conversație. Observ mai multe mesaje de la frații mei, unchiu', până și de la Will și Max. Au intrat chiar atât de în panică încât să-mi dea toți mesaj? E enervant.