Asasin personal (BoyxBoy)

patruzeci

Will

Îi deschid ușa și-l privesc nervos. N-are toate țiglele pe casă! Își pune mâinile după gâtul meu, lipindu-și organul de al meu, dar nu funcționează.

-Cu ce l-ai amenințat? 

-Dragule, cu nimic. 

Îmi răspunde cu zâmbetul pe buze, mișcându-și organul de al meu.

-Atunci?

Întreb, coborându-mi mâinile spre fundul lui.

-I-am sugerat să-și facă un control medical și m-am asigurat că nu-l va da în gât pe Xan.

După ce spune asta, mă sărută până la lipsa de aer. 

Vince

Îmi verific telefonul și abia acum realizez că este miezul zilei. N-am dormit deloc, dar nici nu pot. Mi-am sunat un prieten care este doctor pentru a-mi face câteva analize și mi-a spus că pot veni mâine, deci ce pot face în timpul rămas? 

Pornesc un serial pentru a trece timpul mai rapid, dar nu sunt atent la ce se vorbește pe acolo. Gândul meu este doar la ce mi-a spus Max. Oare chiar a pus tipul ăla ceva în chestiile alea? Dacă da, sigur nu voi scăpa prea bine din asta. 

(***)

Mă îmbrac cu alte haine, ies din casă, urc în mașină și pornesc spre oraș. Am fost sunat de prietenul meu că pot veni și acum. Să fie ironic sau nu, dar el activează la acelaș spital unde e și Daniel. Poate mai trec o dată pe la el, dar nu știu ce să zic despre asta.

Parchez mașina, intru în spital, întreb secția de specialitate și merg într-acolo. Bat la ușa pe care scrie "Dr Baster". Primesc câteva priviri urâte de la alți oameni, dar nu-mi pasă. Mi se dă accesul în interior, închizând ușa în urma mea.

-Vince, de ce ai vrut cu o așa disperare analize?

-Să zicem doar că e o poveste lungă.

Îi ofer un răspuns defensiv. Mă privește puțin dubios, dar înțelege că e ceva destul de grav, mai ales că-mi cunoaște viața foarte bine.

Îmi face semn spre un scaun și merg spre el. Scoate dintr-un sertar o seringă și vine la mine. Simt cum îmi înfășoară brațul cu ceva, aproape oprindu-mi circulația sângelui.

-Cum mai e relația ta cu Ajax? V-ați împăcat?

Întreabă, scoțând seringa din ambalajul ei.

-Să zicem că e mai bună, momentan cred că e dezamăgit de mine.

Spun, gândindu-mă la vorbele sale.

-Păi ce-ai făcut?

-Mi-am înșelat iubitul... Mă rog, fostul iubit.

Acesta vine în fața mea, privindu-mă serios. Pare că mă omoară cu acei ochii negri care-mi scanează fața. Îmi mută privirea pe podea, oftând apăsat.

-Te-ai gândit vreodată că i-ar reveni sentimentele pentru tine?

Îngheț la spusele sale și-l privesc uimit de spusele sale.

-Eu... Sper că te înșeli.

Vorbesc prins în gândurile mele. Simt o ușoară înțepătură în braț și după văd seringa, umplându-se cu sânge.

-Și acum știi unde e fostul tău?

Înghit în sec, coborând de pe scaun atunci când scoate seringa din brațul meu.

-În comă... A vrut să se sinucidă.

Se uită șocat la mine, parcă nevrând să creadă ce aude. Își revine rapid, căutând alte chestii prin sertare.

(***)

-Bun, astea ar fi toate analizele necesare. Îmi poți spune de ce ai vrut atât de urgent?

Pune aceeași întrebare ca la început.

-O petrecere, droguri contaminate cu alte substanțe.

Zic pierdut în spațiu. Îmi iau rămas-bun de la el și ies din canbinetul medical, primind alte pruviri urâte. Ies din spital, merg la mașina mea și pornesc spre casă cu gândul la ce mi-a spus Baster.

Îl sun pe fratele meu și-i spun să vină la mine, acesta părea prins într-o treabă, dar își confirmă prezența. Dacă începe să aibă din nou sentimente pentru mine? Asta nu va fi deloc de bine. Sper doar să se însele.

(***)

Ajung acasă în acelaș timp cu Ajax, merg la mașina lui, acesta stând sprijinit de portiera șoferului. Stau câteva secunde pentru a-mi alege cu grijă cuvintele.

-Începi să ai sentimente pentru mine?

Acesta se îneacă cu propria salivă, privindu-mă șocat. Rămâne nemișcat, cu mâinile încrucișate la piept și cu privirea serioasă pe mine. Ăsta e un da?

-De unde ți-a răsărit ideea asta în minte?

Îmi răspunde cu o altă întrebare.

-Baster, dar nu asta e important. S-o iau ca pe un da?

-Vince, am relație, ai uitat? Ăla e trecut și acolo trebuie să rămână.

Zice serios, deschizându-și portiera.

-Nu mi-o lua în nume de rău, dar...

-Știu ce zici, n-ai idee cum pot reacționa, dar acele sentimente au rămas în urmă.

Dau afirmativ la vorbele sale, bucurându-mă că Baster s-a înșelat. Urcă în mașină și pornește motorul, dar nu pleacă.

-Ești fratele meu și te iubesc ca pe unul. Te rog, nu mai adu vorba de acea perioadă.

Spune parcă pierdut în amintiri. Nu așteaptă un răspuns de la mine și pleacă. Intru în casă, gândindu-mă că n-am de ce să-mi fac griji.

Urc la etaj și intru în camera "asasinului" care a devenit un fel de loc pentru amintirile cu Daniel... sau Jack. Îmi lipsește atât de tare, asta în ciuda faptului că l-am văzut acum câteva ore.