Asasin personal (BoyxBoy)

cinci

Încă suntem pe drum, dar nici nu-mi pasă dacă mă duce la moarte, vreau doar să ies din mașină. Îmi aud telefonul, sunând, iar pe ecranul ecestuia apare numărul lui Will. Îi răspund și începe să-mi țipe.

-DE CE NU MI-AI SPUS?!

-Ce...

-BOULE, NU SE ASCUND ASTFEL DE CHESTII!

-Ce naiba am făcut?

-NU MĂ LUA PE MINE CU ASTA!

-X! Te rog, calmează-te și explică-mi ce am făcut.

-Cu cine ești?

-Nu contează, deci?

-Sună-mă când ești singur, TE URĂSC!

Spune și închide apelul. Mă uit la eranul telefonul, fără să fac ceva anume. Ce naiba a fost asta? Îi tastez numărul lui Max și-l apelez. Trebuie să-mi explice. Sun de câteva ori, dar nimic. Nu-mi place cum sună. Îl mai apelez o dată și-mi răspunde.

-Y, ce are X? Ce naiba ai făcut?

-Cu cine ești?

-NU MĂ MAI ÎNTREBAȚI ASTA! Acum zi-mi ce am/ai făcut.

Oftează și începe să se plimbe prin cameră.

-Păi... M-a întrebat care-i faza cu drogurile și etc, gen viața mea.

-Așa, de ce sunt și eu implicat?

-I-am spus faza cu tot ce mi s-a întâmplat. Practic am spus și niște chestii despre tine, iar acum se supărat că l-ai mințit. Acum trebuie să plec, ai nevoie de noroc.

N-a puc să mai spun ceva că-mi închide. Ce-a apus? Cu ce l-am mințit? Acum câteva ore era totul bine, tocmai am vorbit și m-a ajutat.

-Probleme?

Îl aud pe Vince, iar vocea sa mă mai liniștește din nervii pe care-i am. Respir adânc și-mi pun telefonul înapoi. Oprește mașina și coborâm. Urc la primul etaj și intru în camera mea. Îl apelez pe Will, dar nu-mi mai răspunde. Ce naiba? N-am chef de problemele lui!

Scot, din ghiozdan, o seringă. Îmi dau jos paltonul și-mi ridic mâneca. Mă injectez cu conținutul serinfii și mă așez în pat. Stau pe spate și aștept să-și facă efectul. N-am chef de nimic acum, vreau doar să mă detașez de tot ce se întâmplă în jurul meu.

Când mi-am văzut părinții, aproape intrasem în panică. Voiam să-i omor, dar și să fug cât de departe și repede pot. Sunt ultimii oameni, iar ei primesc compasiune pentru moartea mea. Vreau să le înfig un cuțit în gât și să-i privesc în timp ce mor încet.

Strâng așternuturile în pumni și încerc să nu plâng. Nu merită nici măcar o lacrimă, ei merită o moarte crudă și de nedescris. Vreau să-i văd cum mor, vreau să-mi implore mila, iar eu să le râd în nas. Îi vreau morți, dar mai trebuie să aștept pentru asta.

Se aude un bătut în ușă, iar eu îmi șterg lacrimile, încercând să par normal, reușindu-mi chiar bine. Îmi pun ochleri de soare și merg să deschid ușa. Logic că este Vince, îi fac loc să intre și închid în urma mea.

-E seară, de ce porți ochelari?

Întreabă, uitându-se confuz la mine. Mă atinge pe față cu o mână, dar privirea lui joacă intre buzele mele și ochii mei. Ce are în cap? Fac un pas în spate și încerc să păstrez distanța dintre noi. Îmi dă ochelarii jos și rămâne puțin șocat.

-Te-ai drogat. Ești dependent?

Îmi iau ochelarii și mai fac un pas în spate. Scot o brichetă și un pachet de țigări, făcându-l să se uite și mai șocat la mine, iar asta mă amuză... Asta sau drogurile din sânge, care nu-mi mai permit să gândesc chiar logic.

-Atâta timp cât sunt viu, ție nu trebuie să-ți pese.

Vorbesc foarte clar și mă îndrept spre geam. Îl deschid și-mi aprind o țigară, apoi trag un fum din ea. Îmi treg o mână prin păr și încep să mă joc cu bricheta.

-Pari stresat, sigur ești bine?

Se aude și după-i simt o mână pe umărului meu ceea ce mă face să-mi încordez spatele. I-am spus o dată că nu-mi place să fiu atins ce nu înțelege?

-Îmi zici de ce ești aici?

Decid să-i ignor întrebarea, schimbând subiectul. îmi pun bricheta și pachetul de țigări înapoi și mai trag un fum. Nu sunt dependent de țigări sau droguri, dar aunt la fel ca Max, le folosesc când vreau să mă detașez de viață.

-Eram îngrijorat pentru tine.

Vorbește și-și pune o mână după mijlocul meu, trăgându-mă mai aproape de el. Înghit în sec și trag ultimul fum din țigară. Mi-o ia din mână și-o aruncă pe geam. Ce frumos, hai să poluăm! Încerc să mă îndepărtez de el, dar nu reușesc pentru că mă trage mai tare lângă el.

-Mai stai așa, îmi place să te simt aproape.

Îmi șoptește la ureche, iar asta mă enervează. Cu cine crede că stă de vorbă? Nu-mi iau filme nasoale cum c-aș fi import, dar nu-mi place să fiu atins, iar el tocmai asta fac.

Scot un cuțit de la brâu ceea ce-l face să-și ia mâna, iar asta mă amuză. Mă uit în jos și calculez ce înălțime ar fi, nu mai mult de 5 metri, perfect. Încă sunt încălțat, deci știu ce-o să fac.

-Chiar îți e frică de mine?

Întreb pe un ton amuzat și-mi întorc capul spre el. Acesta nu-mi răspunde, pare și el pierdut în gândurile sale. Îmi dau ochii peste cap și mă urc pe pervaz, apoi sar în exterior, aterizând în picioare. Mă uit la ee, putând observa că pare dezamăgit de reacția mea, dar nu prea îmi pasă. Oricum mă voi întoarce până dimineață și chiar sper să nu mai fie acolo.