Asasin personal (BoyxBoy)

douăzeci și trei

Rămânem în liniște după întrebarea lui, fiind amândoi conștienți că răspunsul este unul negativ. Îmi face semn să mănânc, dar dau negativ din cap.

-Nu te las să pleci până nu mănânci.

Spune pe un ton dur și decid să mă supun. Încep să mănânc, iar pe fața sa pot observa un zâmbet în colțul gurii. Termim de mâncat și mă uit la el cu o față de genul "mulțumit?". 
Gen
-Te iubesc. 

Spune apoi își pune o mână pe față și mă sărută. Îi simt o mână cum intră pe sub tricoul meu, coborând spre fundul meu. Simt cum vrea să și-și bage mâna în pantalonii mei, așa că rup sărutul și mă ridic în picioare. Mă dau ușor în spate ceea ce-l face să vină după mine.

-Regreți ce-am făcut?

Întreabă, aprindu-se în loc. Stau puțin pe gânduri și dau negativ din cap. Trag aer adânc în piept și mă apropi de el. Mă privește atent, vrând să-mi afle următoarea mișcare. Îmi pun mâinile pe fața sa și-l sărut. M-am surprins și pe mine cu asta, dar cred că el e mai surprins decât mine. Ne despărțim din sărut și ne privim în ochi. Îmi dreg vocea și-mi iau mâinile de pe fața sa.

-Ar trebui să plec.

Spun, îmi iau telefonul și sar pe geam, fără să aștept vreun răspuns. Nu vreau să știu ce are el în cap, dar nici nu vreau să aflu. Nu-l plac, iar de iubit cu atât mai puțin.

(***)

Ajung acasă și urc în camera mea, iar înăuntru sunt frații mei. Îi privesc confuz și încerc să-mi dau seama ce vor. Vin la mine și mă îmbrățișează strâns. Am făcut ceva?

-Te simți bine?

Îi aud întrebarea lui Alex și-l privesc confuz.

-De ce nu m-aș simți?

Îi răspund cu o altă întrebare. Mă îndepărtez de ei și încep să-mi caut niște haine de schimb.

-Apelul de aseară? Ai fost la Vince și ai spus că...

-N-am 5 ani. Îngrijorare, îngrijorare, dar nu-mi place să dau raportul. A fost doar un oral, nimic mai mult. Acum plecați.

Zic, amintindu-mi ce i-am țipat la telefon. Îmi iau niște haine și intru la duș, ignorând prezența lor. Termin cu dușul și ies din baie.

-E ceva între voi?

Tresar la auzul vocii lui Dan. Mă uit la ei și dau negativ din cap.

-Prieteni cu beneficii?

Continuă Alex. Îmi dau ochii peste cap și-i dat meaaj lui Will că vin la el să vorbim despre ce voia.

-Nu. Am fost doar la un pahar de alcool și am ajuns acolo. Eu trebuie să plec.

Spun și ies din cameră.

-Tot la el?

-Tocmai am venit din mijlocul pădurii, chiar credeți că n-am ceva mai bun de făcut decât să străbat pădurea? Merg la Will, apoi la Max. Fericiți? Pa!

Zic serios și ies din casă. Primesc răspuns de la Will, spunându-mi că mă așteaptă și pornesc spre el.

(***)

Bat la ușa lui și-mi răspunde aproape instant. Mă trage în interior și se uită stânga-dreapta pentru a vedea dacă mai e cineva cu mine.

-Will? Uite, n-ar fi trebuit să-i propun lui Max să omoare...

Încep să vorbesc, dar îmi face semn să tac.

-Nu asta. Adică... Asta a fost doar o chestie care a rupt și ultimul fir de ață dintre noi. Eu m-am enervat pe el că...

Zice, lăsându-și privirea în podea. Îl privesc confuz, iar acesta merge și scoate o sticlă de alcool din care începe să bea.

-Will? Ce-a făcut Max?

Insist și primesc o privire de la el care-mi arată disperare. Dă pe gât aproape jumătate de sticlă și o iau din mâna lui.

-Dă-mi-o înapoi!

Exclamă, dar nu fac după cum spune.

-Tu nu ești ca mine să te îmbeți ca prostul. Acum răspunde la întrebare!

Zic nervos și feresc sticla de mâinile sale.

-M-a înșelat. I-am spus că nu vreau să-l mai văd drogat și-a dispărut 3 zile, când s-a întors mi-a spus, cu zâmbetul pe buze, ce a făcut și că poate avea pe oricine vrea. Asta s-a întâmplat cu vreo două zile înainte să vi tu cu propunerea aia.

Zice cu vocea aproape ștearsă și-mi ia sticla din mână. Rămân șocat la spusele sale și nu-mi vine să cred cât de prost e Max. Ceva nu sună plauzibil aici, dar nu-mi dau seama ce.

-Will... Îl omor.

El dă negativ din cap și mai ia o înghițitură de alcool.

-Nu vreau să pățească ceva. Îl iubesc și știu că a făcut asta doar pentru a mă îndepărta. Te rog, scoate de la el ce se întâmplă.

Spune, privind podeaua și mai ia o gură sănătoasă din lichidul incolor. Se uită în ochii mei și pot vedea că mă imploră să fac ceva în privința asta.

-Will, voi face ce pot, dar nu-ți permit să te îmbeți în halul ăsta. A câta sticlă e?

Zic și încerc să i-o iau din mână, dar bea tot conținutul, așa că nu mai are niciun rost.

-N-am dormit toată noaptea, dar pe undeva la a treia, dacă mai țin bine minte.

Spune și mai caută încă una. Îl prind de umeri și ieșim din bucătărie, intrând în living. Îl așez pe un fotoliu și încep să caut toate sticlele de alcool. Le pun pe toate într-un dulap și le încui cu un lacăt.

-Nu trebuia să faci asta.

-Nu, nu trebuia, dar te distrugi. Voi vorbi cu Max și te anunț de versiunea lui. Doar... Doar vreau să știi că e posibil să nu-ți placă ce vei auzi de la el.

Zic și mă asigur că mă înțelege. Acesta mă aprobă cu o mișcare din cap, iar eu plec, sperând să nu-l găsesc în comă alcoolică pe Max sau pe Will, când mă voi întoarce.