Iubire Tăcută (Seria ,,Iubirii" Vol. 1)

Capitolul 27

     —Bună dimineața! Cum vă simțiț?

     O asistentă drăguță intră în cameră. Aceasta purta un halat albastru, iar buclele aurii îi erau prinse într-o coadă de cal. Zâmbetul îi lumina fața.

     —Mă simt bine, mulțumesc... La ce oră ar putea veni azi vizitatorii?

     —Hm... Cred că de la ora 15 și jumătate. Deci, haideți să vă vedem starea!

     Uram controlul de dimineață. Mă punea să mă plimb prin cameră, pentru a vedea ce îmi face piciorul drept (care mă durea), să îmi facă o analiză de sânge și să îmi schimbe bandajele. Totul a mers OK. Până la amiază am citit, apoi, pe la ora 15, am ieșit în curtea spitalului. Era plină de flori de-al lungul aleilor. M-am așezat pe o bancă și le-am admirat.

     Când ești internat, nu prea ai ce face. Doar mai vin doctorii să te verifice sau să îți amintească să îți
iei medicamentele – dacă venea vorba de pastile.

     Jumătate de oră mai târziu, Jayden intră în salon. Eu mă uitam pe fereastră, așa că nu constatasem ce el era acolo, până s-a pus lângă mine. Şi-a sprijinit coatele pe pervaz, și începu să se uite la norii pufoși de pe cerul nesfârşit.

     —Oh...Hei...

     -Hei! Pari... plictisită. Ești OK? întrebă el, întorcându-şi capul spre mine. Am oftat.

     —Nu. Vreau acasă... off... Accident nesuferit!

     —Mda... Apropo, ajunge și Luna imediat.

     Până ajunse Luna, eu, de plictiseală, dansam cu Jayden prin cameră. Ea când a intrat, a râs, apoi a început să facă și ea piruiete. Toți am râs cu lacrimi.

     —Cum te simți,Kat? a întrebat, sezând pe un scaun de lângă patul meu.

     —Mă simt OK... Mă doare capul uneori dar în rest sunt bine... Jay, lasă-mi bomboanele în pace. Sunt de la doamna directoare.

     -Doar una!

     -Iubire...

     -Sunteți un cuplu? întrebă Luna, surprinsă.

     -Da...Vorba lui: merită ca cineva să stea cu un ochi pe mine, şi inima mea... Apropo, ați mai auzit ceva de Amy?

     Luna a râs. Mi-a zis că fusese exmatriculată
pentru faptul că ea a manipulat persoane în a face
ce vrea ea, plus că era repetentă și avea nota 8 la purtare. Nasol să fii Amy, nu glumă!  Și tatăl lui Amy făcea ceva pentru a-și cere scuze de la mine și Jay.

     —Am auzit că vrea să plătească spitalizarea ta și îi crește salariul domnului Baker timp de un an! Vă dați seama? Aveți noroc că s-a rezolvat totul bine cumva...

     —Mda... N-am făcut totul în zadar...

     Jayden se uită în jos, iar eu l-am îmbrățișat de la spate, punându-mi capul pe umărul lui.

     —Te comporți ca un copil mic. Te iert... Of. Apropo, am mai dat teste sau ceva de genul?

     —La mate. Noroc că nu ai fost... Era chineză pură! Iar biologia? Pfft... Nici nu mai explic. Degeaba
m-am băgat cu voi la bio-chimie... Eram mai bună la filologie... Era mai ușor să fiu ca Eminescu...

     —Vei fi un veterinar grozav, crede-mă! În plus, iei măcar un 6? o întrebasem pe Luna,bătând-o pe umăr, lăsându-l pe Jay în pace, eliberându-l din îmbrățişarea mea.

     —Mda... Jay, ce faci? Ăm...Doarme..?

     Într-adevăr, Jay s-a înfofolit în patul meu și dormea acolo. L-am învelit mai bine, apoi,în timp ce stăteam pe un scaun , vorbind cu Luna, îl mângâiam pe ,,bebeluș" pe creștet. S-au întâmplat multe cât am lipsit! Acum voiam și eu la liceu...

      Dar trebuia să mă fac bine, nu? Pentru Luna, Betty, Joshep și în special, pentru Jay.