Iubire Tăcută (Seria ,,Iubirii" Vol. 1)

Capitolul 16

     —Te urăsc. Jur.

     —Și eu te iubesc,Katie! Haide!

     Cu două ore înainte de petrecere, Betty deja mă transforma într-o prințesă. Renunțasem la rochia de Doamnă Crăciun: mi-am luat alta albă, lungă
până la genunchi, cu fulgi albaștri de nea. Betty mă ajuta  cu machiajul, în timp ce eu bombăneam întruna.

     —Mamă, și Jay merge cu fițoasa aia de Amy! râdea Betty. Dacă eram în locul lui, preferam să mă
strângă cineva de gât decât să merg cu ea! Sincer!

     Gândul îmi era din ce în ce mai mult la Jay: nu știam ce l-a apucat, sau ce ascundea. Dar sigur era
manipulat de Amy: până și Luna, cea mai visătoare
și rușinoasă fată din clasa mea (dacă nu, din liceu, după mine) văzuse asta! Era clar ceva putred la mijloc.

     Betty purta o rochie la fel ca a mea. Voia să ne
potrivim: și trebuie să recunosc, arătăm amândouă
foarte bine! Părul nostru era dat pe spate, ușor ondulat, şi purtam câte o fundă albastră la spate. Ea mergea cu Joshep la petrecere, iar eu... Păi, eu mergeam singură. Nu aveam nevoie de vreun prinț în armură pentru un dans de o oră sau două.

     Sala de festivități arăta minunat: undeva, din tavan, cădeau fulgi falși din zăpadă (iar mai târziu, aflasem că erau comestibili, căci îmi băgase în glumă Betty unul în gură; orcine a avut ideea, e un geniu), iar la intrare era o masă plină de gustări. Mijlocul sălii fusese lăsată  pentru a fi ring de dans. Totul era superb! Ferestrele înalte ale sălii erau împodobite cu beteală albastră, iar prin sală erau multe baloane. Trupa şcolii (o solistă, un toboşar şi doi chitarişti) erau pe scena sălii, cantând ba colinde, ba cântece în engleză, ca ,,Last Christmas" sau ,,Everyday is Christmas".

     După faza cu fulgul, am observat că toată mâncarea avea fulgi pe ea. ,,A nins de-a binelea." mi-am spus,în timp ce mâncam o brioșă cu ciocolată.

     Câteva minute mai târziu, îl zărisem pe Jay,de
mână cu Amy, vorbind cu cineva. Eu nu voiam să îi spionez... Dar mă durea sufletul: singurul meu
prieten adevărat m-a trădat. Simțeam că toată așa
zisă ,,Iubire tăcută" dintre noi s-a evaporat! Ne comportam ca niște străini! Și asta îmi displăcea
total. Mă uitam la ei în timp ce dansau, şi parcă
mă topeam ușor, ca zăpada în lumina soarelui.

     În văzusem pe Betty și Joshep oprindu-se
din dansat. Ea i-a șoptit ceva lui, iar apoi, el
venise la mine, zâmbind.

     —Stai aici singură, Wings? a întrebat, studiindu-mă. Am dat din cap, aprobator.

     —De când îmi spui pe numele de familie? am întrebat, puțin confuză. Mi-a mai spus așa de câteva ori - dar niciodată nu am știut de ce. Credeam că e doar ceva între el și Betty.

     —Lasă asta: vrei să dansăm? Pe Evans o dor tălpile.

     M-am uitat la Bet, care îmi făcuse cu ochiul. Era pe un scaun, masându-şi talpa, în timp ce se uita la noi cu colțul ochiului. Asta era o mișcare de-a ei. Și îi eram recunoscătoare.

     —Hm...Sigur.

     Joshep m-a luat de mână și m-a condus pe ringul de dans. Se dansa vals, așa că el şi-a pus mâna pe talia mea, eu una pe brațul său, și ne-am ținut de mână. Am râs ușor când m-a repoziționat pentru a avea postura corectă.

     M-am simțit ca și cum dansam cu Jay: singura
diferență era că el nu era Jay, ci fratele lui mai mare. Nu era fix la fel, dar era foarte asemănător. Pe timpul valsului, Joshep murmura pe ritmul muzicii. Ştiam că e pasionat de muzică - cânta la chitara acustică de la zece ani, iar Bet mi-a spus că îi dedicase, mai în glumă mai în serios, o piesă ei. Mi s-a părut drăguț din partea lui.

     Tocmai făcusem o piruietă când îl văzusem pe Jay cu cineva.

     M-am oprit o secundă, să văd ce face. Realizasem că săruta pe acel cineva, dar nu trebuie să fiți niște genii ca să ghiciți că era Amy Stone.

     Totul încremenise în fața mea. Joshep era gata să mă întrebe dacă eram bine, când l-am împins la o parte. Îmi tremurau mâinile și respiram răspicat.

     —Wings.? Ești bine.?-

     Am ieșit din sală,
mai repede ca niciodată, afară. Era să cad din cauza tocurilor și lumea se uita la mine ca la exponat. Ajunsesem afară destul de repede.  M-am așezat pe o bancă, în timp ce îmi dădusem drumul la lacrimi. Nu știam ce era cu mine - e doar un sărut nerod. Plâng numai din prostii. Îmi şterg lacrimile cu podul palmei, încercând să mă calmez. Trag aer în piept.

     —Lasă idioții în pace.

     M-am întors la auzul vocii.

     —Luna... De când socializezi atât? Și... De unde știi..?

     —Unu' la mână, terapie asemănătoare cu a ta, și doi la mână, am văzut totul. Venisem după tine... băiatul cu care dansai și încă cineva erau îngrijorați.

     Joshep și Betty...

     Observasem ceva la ea, ceva ce nu prea băgasen în seama până atunci. Părul ei blond și ochii albaștri îmi aminteau de un personaj din ,,Harry Potter, de Luna Lovegood. Parcă personajul se afla în fața mea. Asta mă alina puțin, ea fiind unul din personajele mele preferate...

     S-a așezat lângă mine. Am stat în liniște pentru ceva timp. Niciuna dintre noi nu scoase un sunet. Mă uitam la luna de pe cer și la stele - unele mai strălucitoare decât altele. Eram fascinată de frumusețea serii, încât aproape uitasem de cele întâmplate.

     —Ai ceva de băut la tine.? mă întrebase mai târziu, după ce îmi dăduse un șervețel.

     —Mda... O sticlă de Cola... Nu am inceput-o... O vrei?

    —Da... Mersi... Apropo, scuze că... eram o ciudată... doar că...

     —Nu știai să socializezi? Înțeleg... Am trecut prin aceleași lucruri până l-am întâlnit pe Jay... chiar și după...

     —Pariu că este manipulat... toți știm asta! Dar se comportă indiferent...

     M-am uitat în pământ.

     —Apropo...Îmi poți da temele la Engleză pe WhatsApp după petrecere..? Știu că nu este momentul, dar mâine cred că o să uit să vorbesc, de asta le cer acum... râse Luna. Am zâmbit și am dat din cap.

     Măcar seara se termina cu bine...