Iubire Tăcută (Seria ,,Iubirii" Vol. 1)

Capitolul 26

-Ăm... întrerup momentul.?

L-am împins pe Jay și ne-am uitat amândoi la Bet, care căra o tavă cu mâncare. Era ușor confuză, dar cred că și mândră că a prins momentul din plin.

-Cam da, mulțumim, spuse Jay, uitându-se la ceasul de la telefon. Era roșu, ca un trandafir, dar voia să pară că nimic nu se întâmplase. I-am zâmbit. Aveam o idee. Una mai puțin genială, dar amuzantă.

-Mersi, Bet. A, iubire, când mai vii?

Jay se uită la mine ca la monument istoric. Era clar șocat de mișcare făcută de mine. Betty se abținea să nu râdă.

-Cum mi-ai spus..?

Bet izbucnise în râs, în timp ce puse tava pe poala mea.

-Iubire. De ce? Vrei să îți spun ,,Jay, tipul care tocmai m-a sărutat" sau ce?

I-am tras gluga de la hanorac în cap, în glumă. Bet își scutură capul, apoi și-a dres glasul.

-A, da, Kat, eu plec acum. Se închide spitalul
într-o oră... Deci... Ne vedem mâine, bine? Doctorii te vor externa pe data de 18 martie. Pupici, porumbeilor!

Betty fugi din salon, în timp ce Jayden luă o pernă și o aruncă în ușă, vrând să o ochească pe Bet. Râdeam cu lacrimi.

-Iar tu...

M-am oprit și m-am uitat la Jay. Ochii lui căprui se uitau la mine. Mă înroșisem. S-a așezat pe marginea patului,apoi...

-JAAAAAAAAY!

Mă gâdila! Râdeam,în timp ce îl rugam să se oprească. Mâinile lui îmi gâdilau tălpile și gâtul, făcându-mă să mă colăcesc toată.

-Ce sunt eu? Ă? ,,Iubițelul tău"? Vezi tu cu mine iubițel!

-JAAAY! GLUMEAAM!

Se opri brusc. Îmi ridic capul puțin.

-G...Glumeai.?

Pufnesc.

-Pfft. Da, dar aș vrea să fiu a ta.

Ochii lui s-au umplut de uimire. L-am mângâiat pe cap, apoi i-am sărutat fruntea (n-am fost aşa îndrăzneață în viața mea). Rămase ca o piatră câteva momente. Părea... Puțin speriat. Eram gata să-l întreb ceva, când el a rupt tăcerea.

-Mă... duc să îți aduc câteva bandaje...

-Ăm...de ce.?

-Ai o pată roșie urâtă pe bandajul de la cap.

Ieși din cameră. Am luat oglinda dintr-o poșetă mică de-a mea apoi am realizat că Jay avea dreptate. Hm, ciudat. În fine,tocmai ce avusesem un accident,logic că mai sângerau rănile.

Am început să mă gândesc la Jay. Oare eram un cuplu? Adică...Ne-am sărutat și ne cunoșteam de ceva timp. Plus că Joshep a spus că a petrecut des tinpul cu mine,după ore,cât eram în comă. A început să mă usture rana.

Jay venise două minute mai târziu, dar...costumat. Avea un halat alb și o mască pe față.

-Ăăă... De ce arăți așa?

-Avem o mică mare problemă. S-a închis mai repede azi spitalul și am realizat că...Trebuie să fiu... ,,medic".

-Păi, mă bucur că ai ales profilul bio-chimie. Arăți bine. Dar... cum o să ieși?

-Fereastra este o idee bună, zise el, în timp ce îmi dădea bandajul jos și se uita la rană. Să o dezinfectez?

-Normal. Ce, vrei să se infecteze?

-Nu nu nu! Stai să caut ceva... Mamă ce inconfortabil e halatu' ăsta.

Au urmat câteva momente de tăcere.

-Apropo...Am o întrebare...

-Spune...Te as...HAI, SFINTE! AU CĂZUT TOATE! izbucni Jay. Căzuseră câteva lucruri dintr-un dulăpior pe el, iar eu am râs ușor. Am mi-am dres glasul.

-Ămmm... Suntem un... cuplu.?

A luat bandajul, și l-a pus în jurul rănii, cu grijă. Părea să ezite, apoi a zis:

-Hm... Dacă vrei, da. N-ar strica să mai am câte un ochi pe tine, nu? Și pe inima ta.

Am râs puțin la faza cu inima.

-Hm... N-ar strica să îmi petrec mai mult timp cu tine.

Abia realizasem că, idiotul, cu gândul la noi, uitase să dezinfecteze rana. Nu era cine știe ce, deci am tăcut. Se uită pe toate părțile, pentru a fi sigur că stă bine și nu mă strânge. Mi-a sărutat fruntea, a pus câteva din lucrurile dărâmate la locul lor, și deschise fereastra larg.

-O poți închide tu? a întrebat, întorcând capul spre mine. Se uită în ochii mei cu grijă. Nu urma să mă oblige să închid un geam nerod dacă nu puteam.

-Da, stai să mă ridic...

M-am ridicat, și am mers la fereastră. Eram la parter, deci pentru Jay nu era o operațiunea grea. Se
aruncase jos, pe pământul ud, și apoi îmi făcu cu ochiul.

-Vin mâine, bine? Hai, noapte bună! Ascunde costumul, te rog!

Apoi plecă, lăsându-mă singură.