Iubire Tăcută (Seria ,,Iubirii" Vol. 1)

Capitolul 20

Nu puteam adormi. Mă uitam la o poză cu mine și Jay, de la petrecerea de Halloween. Mă simțeam ca într-un film alb-negru, fără veselie, fără nimic.

El o făcuse pentru mine. Pentru tatăl său, care, din câte știam, dacă era dat afară, probabil nu își mai găsea job, deoarece era destul de bătrân (vreo 50 și ceva de ani. O să spuneți că nu e cine știe ce, dar este), și el voia să îl protejeze. Așa cum am mai spus, și eu aș fi ascultat de Amy pentru ceva timp pentru a o proteja, de exemplu, pe Betty. Sincer.

M-am uitat în calendar. Nu mai era mult până la ziua mea... Opt Martie se apropia cu pași grăbiți, dar acum, l-am pierdut, probabil de tot, pe cel mai bun prieten al meu... Era și vina mea... I-am trântit acele vorbe ca niște pietre. Dar era și vina lui...

Hm...Ziua următoare era miercuri. Of...Voiam să fie deja weekend...

-Nu poți dormi?

M-am întors pe o coastă. Bet se uită la mine, cu ochi obosiți. O rază de lună îi lumina fața.

-Mnu... Mă gândesc la Jay... Betty,de ce nu te pui în pielea lui..?

Ea a oftat.

-Mă pun,Kat. Dar gândidu-mă la ceea ce ți-a făcut, nu îl pot ierta. Gândim diferit: tu vrei să îl ierți,
deoarece el a fost primul tău prieten în mult timp... Dar eu care am avut mai mulți prieteni văd altfel sitatuația...

-Vreau să dorm...Fetelor...Gura...

Joshep mormăia, iar apoi a luat-o pe Betty în brațe, în timp ce ea se înroși ușor. Brațele lui erau în jurul taliei ei. Dormeau în același pat - iar eu aveam patul lui Betty. Am zâmbit văzând cât de drăguți erau.

Ei au adormit, dar eu am mai stat trează câteva minute până adormisem. Să-l ieri? Să uit totul? Să o... luăm de la capăt? Expresia lui după ce realizase ce idiot a fost (chiar dacă eu nu îl consideram așa) era tipărită în mintea mea...Îmi era milă de el...

* * *

-Am fost un idiot. De ce te-am crezut!? Amy,'te urăsc mai mult ca orice!

Amy și Jay se certau pe hol. Din întâmplare au dat nas în nas, și a început cearta. Elevii se uitau la cei doi în timp ce treceau pe hol, şuşotind unul altuia.

-Măcar am încercat, ridicase ea din umeri, apoi plecă.

Jay se uită în gol după ea în pauză. Când mă văzuse, a plecat, probabil mai rușinat ca niciodată. Am reușit să îl ajung din urmă în clasă.

-Jay.! Unde fugi.?

-Lasă-mă. Mă simt ca un...

-Idiot? Cred și eu... Uite, eu...

-Nu vreau să vorbim momentan, a spus, ridicând mâna pentru a mă opri din vorbit. Joshep are dreptate: m-am comportat cu tine ca un gunoi. Nici nu mă gândisem că te... În fine.

Se așezase în bancă, iar eu a trebuit să suport să mă așez lângă el. Îl vedeam stresat, parcă punea cineva presiune pe el.... Defapt... Cineva a pus presiune pe el. Pe amândoi.

Amy. Amy Stone. Ea ne-a distrus prietenia. ,,Măcar am încercat". Și a reușit. O uram. Mă uram și pe mine. I-am reproșat niște vorbe oribile... ,,De ce am avut încredere în tine!?" probabil a fost ultimul strop.

Nu el a distrus prietenia, deoarece el încerca să o mențină pentru mai târziu (chiar dacă duruse).

Eu am făcut-o.