Iubire Tăcută (Seria ,,Iubirii" Vol. 1)

Capitolul 13

     Balul iernii urma să aibă loc duminică, în prima săptămână după vacanță, la ora 8 seara. Abia intrasem înapoi în dormitor că l-am și văzut pe Jay, ațintit cu ochii pe telefonul lui, de parcă îi era frică să clipească.

     —Îmi explici și mie de ce m-ai blocat? am întrebat, sprijinindu-mă de perete, cu brațele încrucişate la piept.

     S-a uitat la mine, s-a ridicat și mi-a spus:

     —Știu ce a zis Joshep când era la voi de Crăciun, dar asta nu e adevărat. Amy și-a cerut scuze, și a promis că nu se va mai lua de tine. Acum
vorbeam cu ea despre bal... Din câte știi, merg cu ea.

     —Parcă acum o lună o urai și voiai să fiu ,,iubita ta"!

     Mi-am aruncat valiza în mijlocul camerei și
m-am urcat în pat. Oricum, deoarece era abia prima zi de școală, nu aveam ore. Mai toți elevii erau ba prin internat, ba acasă, doar lăsându-şi lucrurile în camerele lor si cam atât... Mă uitam la tavan când am auzit ușa deschizându-se. Realizasem că Jay nu mai era în cameră: ceea ce era ciudat. El nu pleca așa, fără să-mi zică, niciodată. Voiam să îl urmăresc, să văd unde merge și ce pune la cale.

     Mi-am prins întâi părul într-un coc strâns (deoarece, oricum, părul meu arăta ca naiba ) și am ieșit din cameră. Începusem să umblu pe coridoare, până când am dat cu ochii de Jay. M-am  pitit în spatele unui dulap, ascultând cu cine vorbește.

     —Nu moare fără tine, stai liniștit. În plus, ce vezi fain la tăcută? Că vorbește în procente?

     —Nu e asta, Amy... Știi ce, o să fac doar ceea ce
mi-ai spus. Nu risc job-ul tatei pentru nimic în lume.

     —Așa mă gândeam și eu... Ne vedem vineri la bal?

     —Mda... Sigur...

     Apoi am simțit un gol în stomac, văzând că l-a sărutat pe Jay pe frunte, apoi acesta s-a retras. Amy a râs apoi spusese:

     —Fii sinceră, Kat. Știi deja ce este între mine și Jay... Nu încerca să complici lucrurile.

     Am tras aer în piept și am ieșit din ascunzătoare. Îmi țineam pumnii strânşi. Eram furioasă, dar nu voiam să o arăt.

     —Ce naiba este între voi doi? Cumva îl manipulezi în a se comportă ciudat cu mine?

     —Eu? Nuu! Eu doar l-am întrebat dacă vrea să vină cu mine la bal și el a zis da. Ce, îl iubești cumva?

     ,,Vino cu mine la bal și o s-o las pe tăcută în pace". Asta a spus că a auzit Joshep între Jay și Amy. Oare Joshep mințea? Sau poate Amy și Jay ascundeau ceva de mine?

     Plecasem de acolo, pe gânduri. Voiam să vorbesc cu Joshep, cât mai repede. Era ca și cum alegerea asta urma să îmi schimbe total viața. Nu știam cu cine stă în dormitor, așa că am mers la Betty, pentru a o întreba. Bătusem ușor la ușă. Peste câteva secunde, Bet era în prag,cu cineva în spatele ei.

     —Ești OK? Pari cam...

     -De când stai cu Joshep în cameră!?

     Amândoi s-au înroșit, dar după ce le-am explicat cele întâmplate, m-au invitat înăuntru. Cameră lor era un pic mai mare decât a mea și a lui Jay: și nu avea pat supraetajat. Avea două paturi separate. Un geam era deschis, iar aerul curat intra în cameră, aerisind-o.

     —Ești sigură că ai auzit conversația cap-coadă? mă întrebase Betty, puțin palidă. Când am dat din  cap aprobator, Joshep spusese că probabil Amy mințea.

     —Pun pariu că vrea să îl manipuleze: plus că Jay ține la tine... Nu ar renunța la prietenia voastră pentru nimic în lume... și ce legătură are job-ul tatei cu ei doi? întrebă Joshep, în timp ce își pusese capul de umărul lui Bet, ușor somnoros.

     —Așa este! aprobă Betty. Kat, nu te neliniști. Vezi ce face în continuare și ne spui totul după bal. Poate Amy l-a sărutat doar pentru că știa că ești acolo. Plus că, din câte ne-ai spus, pare silit de ea. Pun pariu că încă o urăște,dar nu o arată.

     —Mda... Ce face Joshep?

     Fratele lui Jay era adormit pe umărul lui Betty, cu
ochelarii lui de citit stând strâmbi pe nas. Betty a râs.

     —Baker a stat toată noaptea treaz. Nu e de mirare că acum doarme.

     —Vă stă bine împreună. Chiar dacă aveți două sau
trei luni de când v-ați cunoscut sută la sută.

     —O, fii serioasă! a comentat Betty, usor ruşinată, roşie în obraji. Acum, mergi în dormitorul tău: cică nu ai voie să primești vizitatori, și tocmai asta am făcut eu. Doamna directoare verifică dormitoarele în 10 minute. Ne vedem mai târziu, pe hol!

     Ieșisem de acolo cu încă o piatră pe inimă: persoana în care avusesem încredere de la începutul anului ascundea ceva de mine. Cum putea face asta? Sau poate, exact cum spusese Joshep, Amy știa că sunt acolo și juca teatru,pentru a mă face geloasă? Erau atât de multe întrebări și atât de puține răspunsuri! Ajunsesem în dormitor.

     —Unde ai fost!? Nu te găseam nicăieri! Jayden zise, aproape țipând. Pufnesc la atitudinea lui. Mă simțeam stoarsă de situație.

     —Aa... Acum te interesează ce fac și unde merg. Acum 20 de minute îți era gândul numai la Amy... De ce ai încredere în ea? Nu ai văzut cum se comportă? Probabil te manipu...

     —Ba nu, Katie. Iar tu nu înțelegi! Amy chiar s-a schimbat, și vreau să îi dau o șansă duminică la bal. De ce nu mă lași să mă împrietenesc cu ea..?

     —DEOARECE NU VA FI NICIODATĂ CUM CREZI TU! TE MANIPULEAZĂ!

     Mă uitam la el și parcă regretam tocmai ce spusesem. El a oftat și și-a deschis brațele: dar nu am mers spre el. Am mers la mine în pat și am luat un bilet spre lumea viselor: o lume în care Jay și avea nicio prietenie cu Amy, şi o lume în care eu și Jay nu avusesem această discuție puțin usturătoare.