Iubire Tăcută (Seria ,,Iubirii" Vol. 1)

Capitolul 22

     Hei, sunt eu, Jay. Poate vă întrebați unde s-a dus Katie? E lângă mine, dar doarme. Vă explic mai târziu treaba asta (sau mai bine ghiciți).

     Plus că ea nu știe ce s-a întâmplat exact de ziua ei. De ce? Vă explic acum.

     Era miercuri, opt Martie. Deoarece era ziua femeii, nu am făcut cursuri. De când m-am certat cu Kat și de când realizasem ce idiot am fost, am stat singur în cameră. Kat a vrut să ne împăcăm, dar nu mă puteam ierta. De multe ori, în copilărie, până ce Amy a plecat de la școala mea, m-a amenințat. Exemplu: ,,Dacă nu te joci cu mine, îi zic lui tati că tu mi-ai rupt bagheta de prințesă!". Chiar dacă ea a rupt-o intenționat. Și asta făcea mereu. Dar MEREU. Și de asta mă panicasem și...Știți restul.

     Voiam să o caut pe Katie. Îi luasem cu o zi înainte un urs uriaș de pluș și o cutie de bomboane. Am bătut întâi, pe la amiază, la ușa dormitorului fratelui meu și a verișoarei lui Kat, Betty Evans. Joshep a deschis ușa, dar era gata să mi-o trântească în nas.

     —Stai, te rog! FRATE!

     —Ce vrei? Să mai rupi o inimă? Kat nu e aici.

     —Adică nu e aici..?

     Mi-a deschis ușa iar eu am intrat. Bet citea, dar Kat nu era nicăieri. Era întinsă pe burtă, pe pat, sprijinită pe coate. Şi-a ridicat privirea.

     —Ce vrei de la Kat? a întrebat.

     —Am ceva pentru ea... E ziua ei...

     Joshep s-a uitat la Bet, iar ea a aprobat. Probabil el nu mă credea.

     —OK... Dar ea e la plimbare. Citez: ,,Vreau o zi de naștere liniștită." Apropo... Te-ai mai gândit la... ce ai făcut? Și la încercările ei de a redeveni...

     —Da. M-am gândit. Și o ignor deoarece... Nu mă pot ierta... am murmurat, uitându-mă în pământ.

     Bet închisese zgomotos cartea și s-a uitat la mine ca la exponat. Era surprinsă.

     —Chiar regreți?! Noi credeam că ne ignori deoarece... Nu te interesează!

     —Crede-mă, Amy a făcut din astea cu mine de multe ori, și se ținuse de cuvânt... De asta am ascultat-o. A fost prima și ultima oară... Vă rog...

     Bet s-a ridicat și i-a șoptit ceva lui Joshep. El a aprobat din cap, și a spus:

     —Bine, te iertăm... Dar jură, acum, în genunchi, că nu o mai trădezi pe Kat, ȘTIIND că tu ai rănit-o și acum crede că e vina ei că nu mai sunteți prieteni.

     —Crede că CE.!?

     Eram şocat. Bet i-a tras o palmă lui Joshep după ceafă.

     —Nu trebuia să zici asta! Of... Jayden.. Doar jură. Lasă-l pe fratele tău.

     Oftez îndelung şi mă pun în genunchi.

     —Jur că nu o voi mai trăda pe Kat niciodată...

     Fix când m-am ridicat, cineva a intrat în cameră.

     —Jayden! Pe tine te căutam! Te cheamă doamna directoare în biroul ei în 10 minute. E în legătură cu Amy Stone.

     Era Luna. Purta o rochie albastră pal, cu ursuleți pe ea. Tipic ei.

     —Mersi, Luna. Cred ca voi pleca... Și mulțumesc că m-ați iertat... mă sunați dacă vine Kat!

     Cei doi au dat aprobator din cap.

     Am ieșit din dormitor și am bătut la ușa biroului 10 minute mai târziu. Acolo urma să am parte de un șoc. Tatăl lui Amy, Amy și directoarea erau acolo. Toți şezând pe scaune, se uitau la mine.

     —Bună ziua, Jayden. Te rog, ia loc.

     M-am așezat pe cel mai apropiat scaun, care, din nefericire, era lângă Amy. Ea a pufnit, iar eu m-am abținut să nu-i zic ceva.

     —Deci, domnule Stone,fiica dumneavoastră l-a... Așa zis manipulat pe Jayden să facă lucruri... Urâte.

     —De exemplu? Fiica mea este excepțională!

     La care am gândit: Atât de excepțională încât ne-a băgat în situația asta de tot râsul.

     Doamna a scos, dintr-un teanc, o hârtie.

     Am rămas șocat. Era ,,dovada" pe care mi-o dăduse Amy, cu care mă amenințase că îl va
da afară pe tata, după ce va deveni șefă, de la locul
lui de muncă. Directoarea se uita la mine, iar eu
mi-am dar seama că trebuia să vorbesc. Am tras aer în piept, și am spus, ușor ușor, totul. Cinci minute mai târziu (după ce am terminat povestea), tatăl lui Amy se uită la ea cu o furie vizibilă. Era roșu la față, iar pumnii îi ținea strânşi pe lângă corp.

     —Și domnule, domnul Baker nu a fost singura victimă a lui Amy. Au fost și altele, de care, din câte am auzit, fiica dumneavoastră nu va adus la cunoșțintă.

     —Mulțumesc,doamnă directoare. Voi purta o... Discuție cu... Fiica mea.

     Părea furios, iar Amy nu mai părea încrezătoare ca înainte. Arăta șocată, și speriată.

     —Dar tati..!

     —FĂRĂ DAR! VOM DISCUTA...-

     Dintr-o dată ,două persoane au intrat ca tancurile înăuntru. O fată roșcată, plânsă, cu o rochie albă pătată de sânge, și un băiat de vârsta ei,
lângă ea, care încerca să își mențină calmul.

     —Doamnă directoare... Avem nevoie de numărul de telefon al companiei unde lucrează domnul Charlie Evans. Vi l-a dat doamna Evans la începutul anului. Nu răspunde la telefonul lui.

     —Joshep...

     M-am ridicat, m-am scuzat, și am ieșit afară. Mai târziu, Bet vorbea la telefon, iar apoi a închis şi s-a trântit la pământ, plângând amar. Eram confuz și speriat - ce naiba se întâmpla?

     —Ce se întâmplă!?

     —Jay... Kat a avut un accident. Este în comă.