Iubire Tăcută (Seria ,,Iubirii" Vol. 1)

Capitolul 23

     M-am uitat la Bet, la Joshep și la pata de sânge. Îmi tremurau mâinile. Inima îmi pulsa cu viteză, și credeam că va ieși din piept. Mă simțeam ca într-un coşmar - poate adormisem în biroul directoarei, în timp ce Amy făcea vreo scuză că nu făcuse nimic. Dar nu era nici vis, nici coşmar. Era realitatea. Ceea ce mă înspăimânta.

     —...Ăla e... sânge..? Sângele lui..?

     Am căzut pe genunchi. Nu se putea... Kat..? În... comă.!? M-am uitat de jos la Joshep. Își mușca buza de jos.

     —La ce spital este.? am întrebat. Vocea îmi tremura. La fel ca tot corpul.

     —N... Nu știm... Trebuie să primim un telefon... Bet..șșș..

     Bet încă plângea, și părea tulburată. Joshep mi-a explicat că ea văzuse totul,și era tulburată rău. Îi tremura corpul în timp ce plângea, lacrimile scurgându-se de pe obrajii ei pe haina lui Joshep. El o ținea aproape, mângâind-o pe cap, șoptindu-i cuvinte dulci, care, probabil pentru ea, nu avea nicio valoare...

     Cam asta s-a întâmplat:

     Betty și Joshep erau pe alee, și mergeau să cunpere niște broșe, pentru Katie și Betty (că tot era 8 Martie). Când erau gata să traverseze, Joshep se uita într-o parte, până o auzi pe Bet să țipe și o mașină care frânase brusc.  Bet a mers până la Kat, și în rest cred că ați realizat ce se întâmplase.

     În secunda doi sunase un telefon. Joshep a răspuns, cât Bet a mers la baia din apropiere.

     —Mulțumim, ajungem într-un sfert de oră. Bet? Unde s-a dus?

     —La baie. Mergi după ea... Eu... Mă duc până în dormitor. Vii tu la mine să mă chemi,OK?

     Am fugit in internat rapid, am luat cadourile pentru Kat și am luat un hanorac curat pe mine (era cel de la Kat. Mă calma, dar nu știu de ce sau cum o făcea). Joshep a bătut la ușă, iar zece minute mai târziu, eram în fața spitalului. Joshep și-a încuiat mașina, iar Bet a fugit drept spre intrare.

                   *     *     *

     Am intrat în salon. Era un singur pat, unde era Kat. Nu arăta așa rău pentru a fi în comă... Avea câteva bandaje la cap și picioare plus o perfuzie la mână, dar în rest păre că doarme. Era conectată la niște aparatură...

     Erau deja acolo un domn și o doamnă, care, din câte ghicisem, erau unchiul și mătușa ei. Amândoi
se uitau pierduți la nepoata lor.

     —Mama...Ce face Kat..?

     Doamna a oftat. Şi-a trecut o mână prin păr.

     —E mai bine... Dar nu te gândi că se va trezi așa ușor...

     Mă uitasem pe măsuța de lângă patul ei. Acolo era telefonul lui Katie. Părea deschis. Probabil rămăsese așa în urma accidentului, ceea ce era ciudat... L-am luat, curios, și l-am scăpat în secunda doi, aproape izbucnind în lacrimi.

     Era o poză cu noi doi, de Halloween. Ea se gândea la mine în loc să fie atentă. M-am simțit oribil...Joshep m-a bătut pe umăr, apoi a spus,zâmbind:

     —Ții la ea, nu?

     —Ca ochii din cap... Chiar mai mult... Of.. Sunt un... deja știi...

     Betty a mângâiat-o pe Kat. Voiam să o iau în brațe, să îmi cer scuze pe viață, să...

     Să fie doar a mea.