Iubire Tăcută (Seria ,,Iubirii" Vol. 1)

Capitolul 1

Sunt cel mai probabil cea mai tăcută fată din tot liceul. Numele meu este Katie Wings și sunt în clasa a 11-a B. Am 16 ani și jumătate și sunt cunoscută și sub numele de ,,tăcuta".

Motivul este unul simplu: sunt tăcută și nu îmi place DELOC să socializez. Pur și simplu îmi place să stau singură în camera mea și să desenez tot felul de lucruri: flori, oameni etc.

Bine, pun pariu că dorești mai multe informații despre mine: OK, fac ceea ce dorești. Am părul lung, șaten și ochii verzi ca smaraldul. Ești mulțumit? Da? Bine, hai să trecem la...așa zisa ,,poveste".

Mergeam pe coridor, cu cărțile în mână și cu căștile pe urechi, în timp ce lumea se izbea în mine în timp ce mergeam. Unele persoane își cereau scuze, altele râdeau și mai târziu îmi mai dau un ghiont. Consider doar că majoritatea oamenilor nu mă plac. Și habar n-am de ce... Poate din cauza faptului că fac terapie și lumea mă crede ciudată? Hei, motive personale! Nu trebuie să știi totul!

Intru în clasă (după ce mai primesc cinci ghionturi) și ma pun în bancă, uitându-mă fix la buretele de pe tabla magnetică: care era îndoită într-un colț, după o bătaie între doi băieți. Era o agitație grozavă în clasa mea: unii vorbeau, alții își făceau temele, iar alții aruncau în mine cu avioane de hârtie. Cred că au prea multe caiete de mate acasă și vor să scape de ele.

— Hei, tăcuto! Ia-o pe asta! zise un băiat gras, cu un tricou verde și uzat, aruncând cu un avion în mine. Am decis să îmi trag gluga de la hanorac în cap și mi-am pornit căștile, lăsând muzica să mă ia în lumea sa. Zâmbisem ușor, simțindu-mă purtată pe valurile muzicii.

Chiar atunci intrase doamna dirigintă în clasă, urmată de un băiat: acesta avea parul "messy" (un stil de păr ciufulit, care, recunosc, îl făcea să arate drăguț) și negru, purtând un hanorac negru cu dungi albe. Avea niște bulgi rupți în genunchi și purta adidași Nike, roșii. Nu părea prea entuziasmat de clasa noastră, luând în considerare că totul era un haos total: hârtii pe jos, tabla îndoită și peretele cu cele mai 'bune' desene ale clasei, lipite acolo de un an de zile.

Doamna dirigintă – aceasta fiind și profa noastră de matematică – l-a lăsat să se prezinte. Numele lui are Jay și avea aceeași vârstă și pasiuni ca mine. Nu am auzit prea multe, deoarece încă aveam căștile pornite, dar după ce le-am oprit,doamna a zis:

— Jay, te poți așeza lângă Katie Wings, fata cu gluga în cap. Katie, nu ninge și nu plouă!

— Scuzați-mă, doamna... am răspuns, rușinată. Doar atunci am realizat că lângă mine era o bancă libera și fix acolo urma să se așeze Jay. Cât noroc. Super!

— Săracul Jay! Să stai lângă tăcuta și cretina clasei nu e plăcut! am auzit o fată râzând. O alta i-a şoptit ceva, apoi au râs iarăşi.

Nici nu mă mai interesa de vorbele urâte și de palmele din pauze: devenisem imună. Și nu îmi pot explica.

Ora decurse normal: am verificat tema pentru acasă, și eu mă rugam să nu fiu scoasă la tablă. Nu am zis ,,Împărate Ceresc" cu o asemenea credință în viața mea. Și sunt, de fel, o persoană religioasă.

— Hm... Cine să rezolve problema 16... hmm... Laura Will? Nu? OK, atunci... Katie Wings. Hai la tablă!

Mi-a picat fisa. Am pălit.

De asta uram ora: am tras o înjurătură în gândul meu și am mers la tablă. Simțeam că pământul se topește sub picioarele mele. Pe tablă era FIX formula pe care nu am înțeles-o de ora trecută. Am rămas acolo pentru câteva secunde, apoi am început să scriu tot felul de numere și radicale. Nici nu făcusem tema, deci nu era de mirare că nu știam nimic!

— Am terminat... am murmurat, uitându-mă în pământ. Știam că era sută la sută greșit, dar tot speram să am cel puțin un număr scris corect. Măcar unul... unul mic, micuț.

— Greșit. Mergi la loc, a zis doamna, severă.

— Pot să iau niște aer? Nu mă simt bine...

Profa a oftat, dar a dat din cap aprobator. Am ieșit din clasă cât de repede am putut. Mi-am sprijinit capul de tocul de la ușa clasei și mi-am lăsat corpul să cadă lin, jos. Mi-am pus gluga în cap și am început să plâng, încetișor: auzeam râsetele din clasă, care începuseră de când ieșisem. Lacrimile se scurgeau de pe obrajii mei pe jos, sau pe mânecile hanoracului meu. Suspinam ușor.

Am stat acolo vreo 10 minute, apoi ușa s-a deschis. Din clasă a ieșit Jay, și, când m-a văzut jos, s-a așezat lângă mine.

— Ești bine? m-a întrebat, în timp ce îmi mângâia brațul. I-am dat o palma și m-am întors cu spatele la el: nu urma să îi dau explicații unui... necunoscut!

— Vrei să îi zic doamnei că mai rămâi aici încă 5 minute? a continuat. M-am întors cu fața la el și am dat din cap, aprobând. Jay s-a ridicat și a întrat în clasă: l-am auzit vorbind cu doamna, și apoi, peste 5 minute, după ce mă liniștisem, am intrat în clasă, m-am așezat în bancă și mi-am pus capul acolo, călătorind în lumea viselor.