Kpop stories [Request Closed]

Bestfriend -Taemin

Amandoi sunt prietenii mei si ii voi sustine pe amandoi, dar sunt de parere ca Wonshik a gresit. Munca nu ar trebui sa vina inaintea oricarui lucru, dar daca asa a considerat ca vrea sa procedeze eu nu ma pot pronunta. Este ceva personal intre ei doi iar eu nu vreau sa intervin mai mult decat sa ii ascult si sa le dau sfaturi daca imi cer.

Cu ocazia intamplarilor anterioare am discutat cu amandoi si pot spune ca Wonshik nu parea afectat profund, cel putin din cate imi dadea impresia, desi se simtea prost si isi regreta actiunile. Imi spunea ca a realizat ca a gresit dupa ce vorbea cu ea si ca o sa incerce sa repere lucrurile. La inceput am crezut ca asa va fi, insa din pacate a repetat aceeasi greseala iar si ea. In cazul ei lucrurile au stat diferit. La inceput a trecut cu vederea si incerca sa ii justifice actiunile, dupa care o vedeam din ce in ce mai dezamagita si mai apoi nu mai asteptari ca lucrurile o sa revina la cum au fost. Si totusi a acceptat asta pentru ca tine la el. La final a ajuns sa fie ranita din ce in ce mai mult pana a decis ca este suficient.

- Vrei sa vorbim despre asta? o intreb mangaindu-i parul.

- E aceeasi poveste veche pe care o cunosti deja, nu cred ca e nevoie sa o repet inca o data.

- Nu are importanta. Daca te ajuta sa te simti mai bine, o sa o aud de cate ori e nevoie.

- Multumesc Taemin, distantandu-se putin. Totusi, ma simt prost ca te impovarez cu problemele mele.

- Pot sa duc mult mai multe, deci incarca-ma cat vrei tu.

Mi-a zambit timid. E un semn bun.

- Pot sa raman cu tine un timp? Pana ma asigur ca nu mai am motiv sa ma ingrijorez. S-ar putea sa-ti prinda bine putina companie.

- Sigur. Esti intotdeauna bine venit.

Niciodata in atatia ani de cand o cunosc nu mi-a spus ca nu pot ramane la ea peste noapte cand veneam in vizita impreuna cu ceilalti sau singur can obisnuiam sa ne uitam la filme sau sa mancam. Ne-a primit intotdeauna, insa continui sa o intreb de fiecare data ca sa fiu sigur ca nu o deranjez in vreun fel.

- Pentru ca vad ca nu ai nimic cu tine inseamna ca o sa iti dau eu cateva schimburi. Periuta ta de dinti e in dulapul din spatele oglinzii, in caz ca o sa o cauti mai tarziu.

Oh da, in ultimul an vin des pe aici asa ca la un moment dat ea mi-a cumparat o periuta de dinti pe care sa o folosesc.

- Sigur o gaseam rapid. Mereu o pui acolo.

A plecat de langa mine si a mers pana la unul dintre dulapurile de deasupra masinii de spalat pentru a lua un set de cearsafuri curate.

Dupa ce a revenit aproape de mine in drumul ei spre camera de oaspeti a intins mana si mi-a atins umarul. L-am simtit ca un gest de multumire, nu sunt sigur de ce. Am urmat-o pana in dormitor si am ajutat-o sa infete pernele si patura.

- Taemin.. multumesc din nou.. privindu-ma in ochi.

Puteam sa simt recunostinta din vocea ei. Chiar si asa, mi-a spus-o de multe ori. Au fost multe ocazii in care dupa intrevederile nereusit cu Wonshik obisnuiam sa discutam. Uneori o intalneam hoinarind prin oras de una singura, iar atunci cand o intrebam de ce imi spunea ca el are ceva de facut si ca nu a putut ramane sa ii tina companie. Imi amintesc cat de trista era si imi imaginam cat de singura se poate simti. De fiecare data imi faceam timp sa o ascult si sa o fac sa se simta mai bine, indiferent de planurile pe care le aveam. Marita pe deplin si nu regret prioritizarea ei inaintea altor lucruri. Ea a devenit prietena mea cea mai buna cu timpul.

- Nu trebuie sa imi multumesti. Imi face placere sa petrec timp cu tine, asezand coltul cearsafului.

- Valabil si in cazul meu.