keeper | hyunsung & 2min

[16] awkward (?)

Minho și Seungmin se aflau în același autobuz, așezați unul lângă celălalt. Scurta călătorie a fost puțin spre deloc interesantă, cu Seungmin preocupat de telefon și Minho tăcut. Cincisprezece minute mai târziu, au ajuns în fața restaurantului, cel mai mare asigurându-se că ține ușa pentru a-și lăsa companionul să intre pe lângă el.

"Revin imediat ce mă schimb." Spune Minho, înaintând spre vestiare.

Seungmin a aprobat tăcut, așteptând incomod în mijlocul holului. Brusc, o voce a întrerupt liniștea. "Cine ești tu?"

Seungmin s-a întors și a dat cu privirea de un băiat ce părea de aceeași vârstă ca și el, îmbrăcat în uniforma restaurantului. "Sunt Seungmin. Am venit cu Minho, care în acest moment se schimbă."

Angajatul și-a mărit ochii și și-a aplecat capul într-o parte. "Minho? Ești cu Minho hyung?" Întreabă, punând accent pe numele acestuia.

Seungmin a confirmat, iar angajatul s-a grăbit spre un coleg al său, șoptind la urechea acestuia. Pe cât de confuz era, nu a avut timp să își proceseze prea bine gândurile, pentru că cel pe care îl aștepta tocmai ce s-a lăsat văzut din nou.

"Minho! Felicitări~!"

Minho s-a încruntat, luat prin surprindere de strigătul brusc. "Felicitări? Pentru ce felicitări?" Întreabă acesta, confuz. "Dumnezeule! Am câștigat angajatul lunii?"

Încă o voce s-a lăsat auzită, din dreptul bucătăriei. "Singuraticul nostru și-a făcut rost în sfârșit de un iubit?!" Minho s-a întors, pentru a-l vedea pe Chan și pe zâmbetul său larg.

"Ce?"

"Și e atât de drăguț. Și frumos." Spune Felix din spatele lui Seungmin.

Minho nu a ezitat să îl tragă pe Felix de mână, undeva mai departe de restul ochilor. "Felix! Nu e iubitul meu!" Spune acesta, ochii aproape ieșindu-i din orbite.

"Nu e nevoie să fii timid, hyung." Chicotește Felix.

Minho și-a dat exasperat ochii peste cap, continuând să explice. "Nu suntem împreună! Poate că îl plac puțin, dar nu suntem și nu vom fi. L-am adus ca să lucrăm la un proiect."

După ce a eșuat în a găsi vreo urmă de neseriozitate în vocea celui mai mare, Felix și-a acoperit gura și a șoptit. "Oh, nuuu! Îmi pare rău, hyung!"

"Prea târziu!"

"Mâncarea gratis o să compenseze?" Întreabă Felix, purtând un zâmbet rugător.

"Faptul e deja consumat." Se încruntă Minho. "Probabil e terifiat sau ceva."

"Sunt sigur că greșești." Îl asigură Felix. Minho a urmat gestul colegului său și l-a privit pe Seungmin, care nu a ezitat să îi zâmbească imediat ce au făcut contact vizual. "Vezi? Nu pare deloc terifiat. Din contră, aș spune că te place."

În loc să spună ceea ce îi trecea prin minte, Minho a oftat puternic.

"Te las să îți petreci timp cu el, cât eu vă pregătesc mâncarea." Continuă Felix, privindu-l sugestiv.

"Putem lua o masă acum. Scuze, colegul meu voia să vorbească ceva cu mine." Spune Minho, odată ajuns lângă Seungmin, încercând să pară cât mai indiferent.

"Este ok." Îl asigură Seungmin, înaintând în urma sa până în dreptul unei mese cu privire la geam.

"Comandă ce vrei. E din partea casei. Poți mânca primul, cât îmi termin treaba." Sugerează Minho.

"Oh, dacă vrei pot să aștept și să mâncăm împreună."

"Nu, nu e nevoie să aștepți atâtea ore." Refuză Minho, evitând contactul vizual.

"Okay, atunci o să comand primul doar dacă mi se face cu adevărat foame."

"Dacă insiști..." Acceptă Minho, îndreptându-se către treaba sa, fără să mai piardă timpul.

"Văd că nu ai putut să aștepți, huh?" Tachinează Minho, așezând două sucuri pe masă. "I-am spus ospătarului tău că îți pot aduce eu sucul, de vreme ce aveam de gând să vin oricum."

"Mersi." Îl privește Seungmin, luând o gură din sucul proaspăt adus. "Scuze pentru că nu am așteptat."

Minho a zâmbit amuzat. "Nu mă așteptam să reziști trei ore. Sunt impresionat."

"Sincer, și eu." Admite Seungmin, râzând.

Un ospătar le-a întrerupt conversația, în timp ce așeza două farfurii pe masă. "Poftă bună!"

Cei doi i-au mulțumit, atenția lui Seungmin fiind furată de mâncarea din fața lui. Înainte ca ospătarul să plece, a trecut discret pe lângă Minho și i-a strecurat un bilet, însoțit de o prăjitură cu răvaș. Confuz, Minho a privit biletul pe care scria "Asta e șansa ta ;) — Felix".

Fără să realizeze, un zâmbet mic i-a ocupat fața, amuzat de atitudinea colegului său. În cele din urmă, prăjitura cu răvaș i-a atras atenția. A decis să o rupă în jumătate și să citească biletul mic din interiorul ei.

"O să mori singur." Scria.

♡♡♡♡