87: Mătușa Pierdută.

126 12 4
                                    

        Existau atât de multe lucruri ce purtau amintiri dragi legate de ele în conacul bătrân al familiei Bloom

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

        Existau atât de multe lucruri ce purtau amintiri dragi legate de ele în conacul bătrân al familiei Bloom. Lucruri despre care am uitat, care se aflau exact în fața ochilor mei, dar eu eram mult prea oarbă pentru a le vedea. Vreme de atât de mult timp, am fost atât de cuprinsă de dorința mea de a evada, de a găsi o scăpare pentru a fugi din cuibul sufocant al casei părintești, doar pentru a realiza când dorința mi-a fost îndeplinită, că deși libertatea și pura dorință de a mă simți în viață era lucrul la care încă tânjeam cu disperare, dar puține lucruri aveau să îmi aducă liniștea aceasta interioară și siguranță călduroasă incontestabilă pe care acest loc mi-o oferea.

        Puteam număra pe degete locurile în care mă simțeam cu adevărat în siguranță, fericită și liniștită. Conacul Bloom era unul dintre ele, dar cu siguranță nu primul la care m-am gândit când mi-am pus această întrebare. Era pe locul doi, cu siguranță. Nu mă puteam gândi la această persoană ce ocupa primul loc în acest clasament mintal făcut de mine fără ca pieptul să îmi fie cuprins de o durere ce prima dată când am simțit-o m-a speriat îngrozitor și chiar am sfârșit povestindu-i doamnei Myers despre toate astea. Era un gest necugetata pe care l-am făcut din disperarea de a fi luminată de răspunsuri, iar atunci când în sfârșit l-am primit, nu am avut cale de întoarcere.

        — Iubita mea, îmi răspunse ea cu un zâmbet cald și înțelegător pe chip, așezându-și mâna peste a mea. Suferi din dragoste în aceste clipe! Acesta este răspunsul pe care-l cauți.

        Câteva clipe mai târziu am regretat faptul că i-am cerut sfatul doamnei Myers, deoarece ea a cerut numaidecât detali, iar în acel moment nu eram pregătită să împărtășesc cuiva despre toată aventura mea în Wonderland. Mi-a fost greu să vorbesc despre tot ce s-a întâmplat până și cu tatăl meu pentru o bună perioadă de timp. Nu eram sigură de ce. Poate fiindcă mă temeam de faptul că odată ce aveam să vorbesc despre asta cineva avea să îmi dea o palmă rece menită să mă trezească la realitate, făcându-mă să realizez faptul că nu aveam să mă mai întorc vreodată acolo, iar tot ce mi-a rămas acum era o geantă de amintiri și dorul ce creștea pe zi ce trece. 

        Iubirea nu a fost vreodată un lucru pe care voiam să-l prioritizez. Nu când toate modelele mele în materie de relații romantice păreau că duceau lipsă de elementul cel mai important dintr-o astfel de relație. Romantism. Iubire. Dorință și lista poate continua. Nu mi-au fost vreodată oferite răspunsuri, cel puțin nu de la persoanele care trebuiau să mă învețe, cu privire la toate aceste lucruri care erau mai importante decât mi-am imaginat vreodată. Nirvana și Olivia au fost un mare ajutor cu privire la educația mea, cunoștințele mele cu privire la toate aceste lucruri ce la prima vedere pot fi considerate jenante. Ele m-au învățat tot ce Liv mi-a spus că doica mea trebuia să o facă la un moment dat, dar n-a făcut-o.

        Nu îmi condamn sora pentru lipsa acestor informații din vocabularul meu, dar nu voi uita prea repede neputința și curiozitatea care m-a acaparat atunci când Emma aducea un astfel de subiect în conversațile noastre, iar tot ce puteam să fac era să ascult și să întreb, încercând să capturez cât mai multe detali pe care până și bruneta mi-a spus că trebuia să le știu. Nu puteam să nu mă întreb însă, dacă nu cumva și ea s-a găsit în aceași situație ca și mine atunci când a ieșit în societate, iar acum se răzbuna pe mine dintr-un anumit motiv. Preferam să îi simt mânia, decât să n-am parte de niciun fel de sentiment din partea ei, lucru care se întâmpla în aceste clipe.

Regatul Inimilor RoșiiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum