62: Nirvana plânge. Zemora râde.

107 16 5
                                    

MAD HATTER 🎩

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

MAD HATTER 🎩

        Amuzat, m-am întors către Henry pentru a-i spune despre modul în care Kalias tocmai ce s-a chinuit zece minute să deschidă o ușă, timp în care Rylan se afla pe cealaltă parte, încercând să iasă de asemenea din casă. Amândoi trăgeau în direcțiile greșite de ușă, astfel ea nu s-a deschis până când Wezen a apărut lângă Kalias de nicăieri, rupând astfel șirul prostiei lor continue. Ceva mă opri totuși, din a mai spune un cuvânt în clipa-n care am ajuns în fața lui Henry.

        La prima vedere, mi s-a părut că era vorba de două mâini gigantice, negre, care m-au înconjurat dintr-o dată, apărute de nicăieri. Mai apoi am realizat că semănau mai mult cu două aripi imense care sau deformat mai apoi într-un scut sub ochii mei uimiți. Scut de care se loviră mai mulți soldați, din armata roșie când săriră într-o încercare eșuată de atac. Henry, din fața mea, privea dezorientat semicercul de un negru transparent care-l acoperea, tresăriind la auzul lovituri dintre soldații idioți ai armatei adverse și scuturile noastre.

        Privind în jur, fiecare membru din armata noastră care-mi ieșea în cale avea o figură geamănă cu cea făcută de Henry, fiind de asemenea protejați de un scut identic. Până și Kalias era protejat de această magie cunoscută.

        — Alice King? se auzii vocea cuiva din mulțime.

        Henry răspunse înainte ca oricine altcineva să poată spune ceva despre mama acestuia:

        — Nu. Aceasta nu este mama.

        — Zemora Bloom, am spus eu mai apoi, e numele pe care îl cauți.

        — Nepoata mea, spuse și Wezen, atrăgând toate privirile spre el.

        Henry se încruntă spre rege, parcă dorind să facă un pas spre el, când își aminti de scutul făcut de Zemora, a căror puteri constau în distragerea oricărei picături de magie din corpul tău, și își încrucișă brațele la piept resemnat:

        — Ultima dată când am verificat, eu eram fratele surori mele, Agatha, spuse el. Zemora e nepoata mea.

        — Nu poate fi nepoata noastră? sugeră Wezen mai apoi.

        — Sunt sigur că dacă ar fi aici, unchiul Caspian ar avea câteva argumente de asemenea, își dădu Henry ochii peste cap. În plus, pe cine strigă Mora cât e ziulica de lungă ,,unchiule!"?

        Mai că am pufnit în râs când am auzit modul în care Henry îi imită vocea nepoatei sale. Fusese al naibi de aproape de original.

        — Discutabil, având în vedere că recent, am auzit-o strigându-l și pe Caspian, unchiule, îi dădu imediat peste nas Wezen.

        — Asta pentru că micuța aia răsfățată știe cum să obțină ce-și dorește, răspunse Henry printre dinți. De la cine crezi că a învățat asta?

Regatul Inimilor RoșiiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum