》☆ Fantezie ☆《 》♡ Dragoste ♡《
Singura problemă care țopăia pe fiecare nerv al Zemorei Bloom, era practic ieșirea ei în societate. Crescută de mică în așa fel încât să devină o soție și o mamă model într-o bună zi, Zemora era exact opusul acesto...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— Poveste mea preferată este cea a lui Niobe. O știi?
— Oarecum. Niobe era prima femeie muritoare iubită de Zeus. Avea paisprezece copii, șapte fete și șapte băieți. Tocmai din acest motiv, îi reproșează Latonei, mama gemenilor Apollo și Artemis, că nu ar trebui să fie cinstită, fiindcă aceasta are doar doi copii. Ofensați, Artemis și Apollo s-au răzbunat pe regină omorându-i copiii. Artemis săgetează fetele iar Apollo băieții. La final îi cruță doar pe doi dintre aceștia. Din cauza durerii materne, Niobe se preface în stâncă.
— Mereu apreciez o femeie cu cunoștiințe, ridică ea paharul ei cu suc de portocale de parcă ar fi vrut să țină un toast.
— Mitologia greacă este chiar interesantă. Și am avut foarte mult timp liber când sora mea mai mare nu era prin preajmă, iar fratele meu era la scoală, așa că, am citit mult.
— În Armata Neagră există un bărbat pe nume Apollo, nu știu dacă ai avut ocazia să-l cunoști, dar eu am căutat informații despre acest zeu doar ca să am cu ce să-l tachinez pe el cât timp eram sub acoperire la ei în bază. Mitologia m-a prins în miresmele sale și m-am trezit citind și despre Artemis sau Hades.
— Avem și noi un Ares aici în armată. Vrei să fie următoare noastră, și prima de fapt, victimă? Am zâmbit eu șiret cât timp sorbeam din ceașca mea cu ceai.
— Zemora Bloom! Unde ai fost toată viața mea, atunci când îmi căutam eu un partener în toate tâmpenile pe care vreau să le fac?
— Undeva departe, prin Londra. S-ar putea să nu mai am foarte mult timp pe aici, așa că trebuie să acționăm repede.
Cine ar fi crezut că eu și Nirvana chiar avea un lucru un comun care ne putea apropia dintr-o dată? Deși e trist că nu aveam să zăbovesc mai mult pe aici pentru a afla ce alte prostii puteam lucra împreună, fiind unite de crudul interes de a provoca durere altora, mă bucuram că am făcut acest schimb de păreri și cunoștințe. Un sentiment trist de melancolie mă urmări până acum, de când m-am trezit miraculos în patul meu dimineață, unde nu puteam decât să presupun cum am putut ajunge, având în vedere că adormisem lângă Mad Hatter pe pervazul generos de mare al ferestrei mele, după ce am mai vorbit una alta cu el. Până la urmă am sfârșit având o mică ciondăneală pe subiectul rochilor mele, pe care el le considera citez: ,, Al naibii de plictisitoare și anoste", dar cred că acea mică ceartă mai mult ne-a amuzat pe amândoi decât să întoarcă ura între noi.
Zece sentimente de rușine diferite m-au făcut să mă rotesc prin pat în această dimineață, imediat cum mi-am amintit tot ce am spus și tot ce am făcut ziua anterioară. Mă mir cum de am avut curajul de a mă ridica din pat. M-am strecurat în bucătărie, unde de obicei personalul castelului mânca, doar că aparent ei terminaseră de mult de asta și acum bucătăria era goală. Câteva felii de pâine prăjită rămase de la micul dejun al curții aflată încă în castel ci nu pe câmpul de luptă au fost salvarea mea, alături de câteva căni de ceai, acum rece, dar perfect pentru gâtul meu uscat. Nirvana mă găsise aici, și s-a asezat lângă mine, spunând că tocmai ce s-a trezit și ea. A șterpelit vreo trei feli de pâine prăjită de la mine, și și-a asezat fundul fericit pe blatul de bucătărie. Nu-mi amintesc sigur cum am ajuns să vorbim despre asta, dar era într-adevăr un subiect care ne băga pe amândouă în priză.
