》☆ Fantezie ☆《 》♡ Dragoste ♡《
Singura problemă care țopăia pe fiecare nerv al Zemorei Bloom, era practic ieșirea ei în societate. Crescută de mică în așa fel încât să devină o soție și o mamă model într-o bună zi, Zemora era exact opusul acesto...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— Arăți de parcă urmează să dai la boboci. Cumva tot alcoolul băut acum două zile iese la suprafață acum?
Sprijinită de tocul ușii cu mâinile încrucișate, o priveam pe Emma cum e asaltată de zeci de cameriste, fapt care îmi aducea un ușor sentiment de anxietate. Era prima dată în săptămâni întregi când vedeam atât de multe femei la un loc. Pe bună seamă, crezusem că singurele femei din acest loc eram eu, Nirvana și Emma. Femei dintre care doar Nirvana făcea parte din curtea regelui, oarecum, fiind spionul său secret. Secret într-o oarecare măsură aparent, fiindcă sunt sigură că toată Armata Roșie știe de existența ei.
Toată inegalitatea cu care Armata Roșie trata femeile mă irita, deoarece speram cum acesta era un alt tărâm, poate femeile sunt mult mai respectate și au mai multe opțiuni. Dar nu era așa. Rolul femeilor în acest regat era geamăn cu cel al femeilor din lumea mea. Suna atât de dur. Noi eram folositoare doar cât să le asigurăm bărbațiilor un moștenitor care să poarte numele mai departe. Gloriosul lor fiu. Mândria lor.
Mi-am promis că nu voi fi copleșită de emoții în această zi. Cel puțin nu de cele negative. Voi lăsa tot ce mă apasă, începând cu vânătăile de pe corpul meu în pragul vindecării și sfârșind cu atracția mea pe nepusă masă față de Mad Hatter, în camera bunicii, acolo unde a început și unde îi e locul. Am să uit pentru o zi că nimic nu e sigur în acest loc, iar Emma probabil nu e ceea ce pare. Pentru o zi, ea va fi cea mai bună prietenă a mea, iar eu nu mă voi îndoi de asta!
Deși era clar că brunetei îi plăcea de obicei toată atenția primită, din partea oricui dacă stai să te gândești, când și-a întors privirea spre mine ușurarea îi dansa în ochii și cu un zâmbet slab le concedie pe cele șase cameriste din încăpere:
— Ah! Fata mea a apărut. Alice va avea grijă de mine de acum, doamnelor. Vă mulțumesc pentru asistență.
Și-a păstrat poziția dreaptă, de parcă însuși regina era aici, iar ea trebuia să fie cât mai respectabilă, dar în secunda în care ultima cameristă a închis ușa în urma ei, Emma a scos cel mai nefeminin zgomot pe care l-am auzit vreodată din gura ei și și-a trântit spatele de spătarul moale al scaunului pe care era așezată.
— Fie-ți milă și ajută-mă puțin cu corsetul ăsta, spuse ea.
— Îl las mai lejer?
— Pentru puțin timp. Când ieșim de aici vreau să fie de două ori mai bine strâns. Mama are de etalat niște pepenași.
Am chicotit ajunsă în spatele ei.
— Iar King of Hearts va face infarct.
— Nu atenția lui King of Hearts mă interesează neapărat în acest domeniu.
Spre deosebire de Emma, eu am ales pur și simplu o rochie verde din dulapul bunicii, una din singurele de această culoare de fapt. Mi s-a spus să fiu elegantă, așa că am ales cea mai elegantă rochie din dulap. Galbenul nu mă prindea, așa că am ignorat cererea Emmei de a mă asorta cu ea. În seara asta, eu eram un măr verde, iar ea era o banană coaptă. Sau dacă e să ne limităm doar la banane, eu eram o banană necoaptă, iar ea era una coaptă, în floare vieții.
