Regatul Inimilor Roșii

33: 6 ani mai târziu.

        Nu-mi păsa că logodnicul meu mi-a interzis să port așa ceva în propria mea casă. Nu eram proastă, așa că nu mă aventuram unde știam că nu eram bine venită. Stăteam doar în aripa specială pe care tatăl meu o conducea, având ochii și urechii peste tot. Nu-mi păsa că iubitul meu logodnic avea să fie supărat deoarece nu era prima dată și nu avea să fie nici ultima în care treceam peste cuvântul lui și făceam tot ce dorea fusta mea. Nu aveam să mă schimb vreodată. Aștept momentul în care am să îmi ies din pepeni și am să îi spun vreo două care să-l lase lat și cu ochii ,,beliți" mai ceva ca atunci când îi surprind privirea din când în când, deoarece nu odată am spus că eu fac ce vreau. Nu am nevoie de aprobarea unui bărbat cum nu am avut nevoie de ajutorul vreunuia vreodată.

        — Jonathan Willson e literlamente o bucățică admirabilă, i-am spus surorii mele, fără să bag în seamă privirea curioasă pe care niște cameriste pe lângă care am trecut mi-au aruncat-o.

        — Să sperăm că logodnicul tău nu te-a auzit, dragă surioară, zâmbii ea cu indulgență.

        — Nu mă prea interesează momentan. Tipul te place.

        — Iar logodnicul tău nu o face deoarece susține că te împing de la spate și alimentez să fii, ei bine..tu.

        — Jonah crede că aș putea fi influențată până și de o termită, mi-am dat eu ochii peste cap, fiind deja iritată de prezența indirectă așa-zisului meu „logodnic" în conversația noastră. De aia nu vorbim noi despre el. În fine, să revenim la Jonathan, te rog.

        — Îmi place de Leo.

        — Iar Leo e o cauză pierdută, mi-am dat ochii peste cap.

        Literalmente era, iar sora mea știa asta, deși nu îi plăcea să recunoască. Inima acelui om cu titlu de regină aparținea unei singure persoane și toată lumea știa asta. Jenevive încă spera totuși. Visa la o posibilă logodnă aranjată cu el. Visa la asta de când eram amândouă de o schioapă și desenam cu cretă toți pereții castelului, pe rând. A rămas doar cu visul fiindcă din păcate o căsătorie între Queen of Hearts și sora mea mai mare era cam imposibilă. Leo putea să ceară în căsătorie pe cine voia, neavând vreo limită în poftele și dorințele sale. Până și pe mine m-ar putea avea dacă respectul său pentru Jonah nu ar fii atât de nelimitat.

        Dacă Leo se va căsători vreodată, Emma Clemence va fi viitoarea lui mireasă. Îmi iubeam sora și îi doream tot binele și toată fericirea din lume, dar alături de un bărbat care nu o iubește așa cum era Leo, nu cred că va obține una dintre aceste două.

        — Nu e adevărat, sări ea în apărarea lui. Leo mă va cere în căsătorie, ai să vezi.

        — Nu te merită.

        Asta o scoase din sărite pe sora mea și se răsti la mine făcându-mă să mă opresc paralizată în loc:

        — Nu tu decizi pe cine merit eu sau cine mă merită pe mine, Alice! N-ai niciun drept să faci asta!

        Și cu asta fiind spus Jenevive se îndepărtă cu pași rapizi de mine, lăsându-mă singură cu sentimentele mele de vină și îngrijorare. Poate că Jen avea dreptate și ce am spus eu era foarte nelalocul său, dar ar fi o miciună dacă aș spune că urma să îmi schimb vreodată părerea despre Leo, Queen of Heart.

-*-

        Faptul că eu și James ne-am cuplat a fost cel mai spontan lucru pe care l-am făcut în viața mea. Regret asta? Nu, desigur că nu. Îmi doream asta? Absolut. Încă eram împreună? Da cu glazură de ciocolată și căpșuni deasupra.